abjecție

⭐⭐⭐⭐
feminine noun (general lexicon / morals / literature)

Medical Definition

The state, quality, or character of being abject; behavior, act, attitude, or manifestation of extreme baseness or wickedness. It can also denote a state of profound moral decay or a vulgar, insulting expression.

Bilingual Equivalents

  • Abjection / Vileness
  • Base act / Moral decay

Grammatical & Source Details

Tip Flexiune Substantiv feminin, articulat: abjecția, plural: abjecții, genitiv-dativ: abjecției / abjecțiilor.
Formare Împrumut modern din limba franceză 'abjection' sau direct din latinescul 'abiectio, -onis'.
Ortografie / Pronunție [ab-jec-ți-e] (pronunțat cu hiat la final în grupul -ie, accentul pe silaba penultimă)
Sursă Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) -> Standard Vocabulary
Inflection Type Feminine noun, plural form: abjecții, genitive form: abjecției.
Formation Borrowed from French 'abjection' and Latin 'abiectio', indicating a state of being cast down.
Spelling / Pronunciation [abˈʒek.tsi.e]
Source Official Dictionary of Academic and Ethical Terminology

Contextual Usage Examples

RO: Acuzarea a scos la iveală o serie de abjecții comise de inculpat de-a lungul anilor de fraudă.

EN: The prosecution brought to light a series of abjections committed by the defendant throughout the years of fraud.

RO: Filozoful vorbea în prelegerea sa despre pericolul alunecării societății într-o abjecție totală a valorilor.

EN: The philosopher spoke in his lecture about the danger of society slipping into a total abjection of values.

Medical Idioms & Phrases

Culmea abjecției / The height of abjection / Pinnacle of vileness

RO: Expresie emfatică folosită pentru a califica o faptă considerată cel mai josnic punct moral pe care îl poate atinge cineva.

EN: An emphatic expression used to qualify an act considered the lowest moral point someone can reach.