#absolutiune

• absoluțiune — Variantă ortografică și fonetică livrescă, învechită sau rară a substantivului „absoluție”, întâlnită în textele juridice, teologice și eseistice românești din secolul al XIX-lea, modelată direct după terminologia franceză veche. Păstrează în totalitate sensul filozofic de dezlegare formală de o vină, act de clemență supremă sau acordare a iertării de către o instanță superioară, subliniind caracterul solemn și protocolar al procedurii de reabilitare etică.