#aiurare

• aire — Formă arhaică și regională rară, utilizată în trecut în anumite graiuri comunitare din spațiul românesc, ce desemnează o stare de rătăcire, aiurare sau o manifestare confuză a minții, fiind strâns legată etimologic de verbul 'a aiura'. Termenul poartă o puternică conotație folclorică și literară veche, fiind întâlnit izolat în texte religioase sau descrieri ale medicinei empirice rurale pentru a surprinde momentul de delir indus de febră mare ori de o suferință psihologică profundă.
• aiurare — Acțiunea de a aiura și rezultatul ei; manifestare critică a minții caracterizată prin delir, lipsă de coerență în exprimare și confuzie mentală acută indusă structural de stări febrile severe sau traume psihologice. În contextul lingvistic al textelor vechi sau al însemnărilor de medicină empirică rurală, cuvântul servea drept substantiv de acțiune pentru a descrie evoluția fluctuantă a unor afecțiuni interne sau ca metaforă pentru discursurile absurde și lipsite de fundament logic.