#anticipator

• anticipant — Care anticipă, care precede temporal, logic sau structural un alt fenomen ori o acțiune ulterioară; care conține elemente predictive sau premergătoare. În filozofie sau teoria cunoașterii, se referă la un concept, o idee sau o intuiție care apare în conștiință înainte ca experiența empirică completă să confirme respectiva realitate.
• anticipativ — Care se bazează pe anticipare, privitor la o acțiune sau o stare care se produce în avans ori care prefigurează un eveniment viitor; predictiv. În psihologie și economie, descrie un comportament, un algoritm sau un mecanism de control orientat spre viitor, conceput structural pentru a corecta erorile sau a ajusta deciziile înainte ca efectele negative să apară efectiv.
• anticipatoare — Care anticipează, prefigurează sau anunță un eveniment, o stare ori o structură logică înainte de realizarea ei efectivă. În lingvistică, descrie o formă gramaticală sau un element sintactic (de exemplu, un pronume anticipativ) care trimite la un segment ce urmează a fi enunțat ulterior în text. Ca substantiv feminin, poate desemna o persoană sau o facultate mentală capabilă să prevadă viitorul.
• anticipator —
• aprehensie — Formă de neliniște, teamă difuză, presimțire rea sau anxietate anticipatorie cu privire la un pericol viitor ori incert; stare psihologică de îngrijorare structurală în care un individ anticipează un deznodământ nefavorabil fără a avea motive obiective imediate. În psihologia cognitivă, termenul descrie și faza inițială a percepției, în care mintea ia act de prezența unui stimul înainte de a-l analiza pe deplin.