#antiparticula

• antihiperon — Antiparticulă corespunzătoare unui hiperon; barion instabil cu număr barionic negativ, compus exclusiv din antiquarkuri, dintre care cel puțin unul este un antiquark straniu (strange), fermecat (charm), frumos (bottom) sau de top (top). În sens structural, posedă aceeași masă și durată de viață ca hiperonul respectiv, dar sarcină electrică și număr de stranietate de semn opus.
• antimaterie — Formă de materie compusă din antiparticule corespunzătoare particulelor obișnuite, având aceeași masă și durată de viață ca acestea, dar sarcini electrice și momente magnetice de semn opus (de exemplu pozitroni, antiprotoni, antineutroni). În sens structural, interacțiunea directă dintre materie și antimaterie conduce instantaneu la procesul de anihilare reciprocă, cu transformarea integrală a masei în energie radiantă de înaltă frecvență.
• antimezon — Antiparticulă corespunzătoare unui mezon; hadron instabil de tip bozon compus structural dintr-o pereche simetrică inversată formată dintr-un quark și un antiquark, posedând aceeași masă și spin ca mezonul respectiv, dar sarcină electrică, stranietate, farmec sau izospin de semn opus. În sens experimental, coliziunea dintre un mezon și un antimezon conduce la anihilarea lor cuantică reciprocă.
• antimoleculă — Formațiune moleculară ipotetică sau sintetizată experimental în laboratoarele de înaltă energie, compusă structural în întregime din antiparticule (antiprotoni, antineutroni și pozitroni) legate prin aceleași forțe electromagnetice și nucleare ca o moleculă obișnuită. Contactul direct dintre o moleculă și o antimoleculă declanșează un proces instantaneu de anihilare cuantică cu eliberare masivă de fotoni gama.
• antineutrin — Antiparticulă corespunzătoare unui neutrin; lepton neutru din punct de vedere electric, cu o masă de repaus extrem de mică (sau nulă) și spin semiîntreg, emis de regulă în timpul proceselor de dezintegrare beta-minus ale nucleelor atomice. În sens structural, posedă o helicitate inversă (de dreapta) față de cea a neutrinului (de stânga) și interacționează extrem de slab cu materia.
• antineutrino — Antiparticula corespunzătoare neutrinului, caracterizată prin masă extrem de mică (aproape nulă), sarcină electrică neutră și spin semiîntreg, având o helicitate inversă (de sens orar sau dextrogiră) față de cea a neutrinului. Această entitate subatomică este emisă în mod predominant în timpul proceselor de dezintegrare beta-minus, interacționând cu materia exclusiv prin intermediul forței nucleare slabe și al gravitației, fapt ce o face extrem de dificil de detectat.
• antineutron — Antiparticula corespunzătoare neutronului, având exact aceeași masă și spin ca acesta, dar caracterizată printr-un număr barionic invers și un moment magnetic de semn opus față de cel al neutronului. Deși este o particulă neutră din punct de vedere electric global, structura sa internă este compusă din antiquarkuri (doi antiquarkuri down și un antiquark up), ceea ce determină comportamentul său specific de anihilare în contact cu materia barionică ordinară.
• antiparticulă — Particulă elementară care are exact aceeași masă, durată de viață și spin ca o particulă corespunzătoare din materia obișnuită, dar ale cărei sarcini electrice, numere cuantice și momente magnetice au semne matematice opuse. La contactul direct dintre o particulă și o antiparticulă, se produce fenomenul structural de anihilare reciprocă, masa lor fiind convertită integral în energie sub formă de fotoni de înaltă frecvență.
• antiton — Particulă elementară ipotetică sau experimentală ce reprezintă antiparticula corespunzătoare tonului, având aceeași masă și spin, dar sarcină electrică sau număr cuantic invers. În teorii avansate ale fizicii cuantice sau în modele de structură subatomică, interacțiunea dintre un ton și un antiton duce la anihilare reciprocă cu eliberare de unde energetice sau fotoni de înaltă frecvență.