#arhaism lexical

• aberațiune — Formă arhaică și livrescă a neologismului 'aberație', utilizată în textele juridice, filosofice și medicale din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru a desemna o eroare gravă de judecată, o rătăcire a rațiunii sau o deviere flagrantă de la normele morale stabilite. În vechea jurisprudență românească, termenul califica o mărturie sau o interpretare absurdă a legii, considerată o rătăcire intelectuală temporară a celui care o formula.
• aprigime — Însușirea, calitatea sau starea de a fi aprig; asprime, violență, dârzenie, înflăcărare sau intensitate copleșitoare a unei manifestări fizice ori psihice. Reprezintă un concept abstract folosit în proza poetică sau în textele clasice pentru a nuanța forța neîmblânzită a unui caracter, a unui conflict ori a unui fenomen natural.
• arhaism — Cuvânt, expresie, formă gramaticală sau structură sintactică ieșită din uzul general al vorbitorilor unei limbi, reprezentând un stadiu anterior al evoluției acesteia. Arhaismele se clasifică în: lexicale (cuvinte dispărute cu totul sau înlocuite), fonetice (pronunții vechi), morfologice (forme gramaticale desuete) și semantice (sensuri vechi ale unor cuvinte actuale). Spre deosebire de istorisme (care denumesc realități dispărute), arhaismele pot avea sinonime moderne. În literatura artistică, ele sunt utilizate deliberat ca procedeu stilistic pentru evocarea trecutului, crearea atmosferei istorice sau obținerea unui efect de solemnitate și ironie.