#arhaism toponimic
- Altămuș — Variantă toponimică și onomastică a termenului Altămaș, utilizată cu precădere în cartele geografice și lexiconul regiunilor muntoase (ex. zona Muscel) pentru a desemna un vârf sau o culme de munte. Reprezintă rezultatul unui fenomen de asimilare vocalică locală, păstrând aceeași încărcătură istorică legată de vechile migrații tătare și influențe lingvistice orientale.
- Ampoiu — Grafie tradițională, istorică sau regională pentru râul Ampoi, întâlnită frecvent în dicționarele vechi, în hărțile din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, dar și în graiul local al comunităților din Munții Apuseni. Deși normele geografice moderne au standardizat forma scurtă, această variantă articulată sau vocalizată rămâne conservată în documente vechi și în toponime derivate precum Presaca Ampoiului.
- Aptsenie — Formă arhaică literară întâlnită rarisim în traducerile premoderniste românești de hărți ori cronici bisericești pentru a desemna o regiune sau o variație toponimică veche din sfera geografică elenă ori mediteraneeană; variantă structurală nestandardizată ieșită complet din uzul geografic.
- Așunel — Denumire geografică și toponimică rară ce desemnează un curs de apă mic, un pârâu sau o microtoponimie locală asociată unei așezări rurale ori unei forme de relief din spațiul românesc. În structura lingvistică istorică, reprezintă o formă diminutivală hipocoristică derivată din rădăcini hidronimice sau antroponimice vechi.