#arhaism turcesc

• ardalîc — Termen arhaic de origine turcă utilizat istoric în Țările Române pentru a desemna un tip de pânză rară, aspră, din bumbac sau in, folosită ca dublură, căptușeală structurală pentru haine ori ca material pentru saci și ambalaje rudimentare. În sens extins, cuvântul descrie un obiect textil de slabă calitate, o țesătură simplă confecționată în gospodărie sau obținută prin comerțul balcanic, utilizată în activitățile logistice ori casnice ale vremii.
• argavan — Denumire regională sau arhaică de origine orientală utilizată în trecut pentru Liliac (Syringa vulgaris) sau, în mod specific, pentru arborele liliac-al-iudei (Cercis siliquastrum), arbust ornamental din familia Fabaceae, renumit pentru florile sale roz-purpurii strălucitoare; prin extensie, termenul desemnează culoarea purpurie ori nuanța aprinsă de liliachiu. În sens structural-botanic, planta posedă frunze cordiforme netede și o înflorire timpurie spectaculoasă direct pe ramurile bătrâne (cauliflorie).
• argimagzariu — Termen oficial arhaic de origine otomană, utilizat istoric în cancelariile din Țările Române pentru a desemna arhivarul, secretarul sau funcționarul administrativ responsabil cu înregistrarea, păstrarea și gestionarea magzaru-lui ori a magzarurilor (andrografe, petiții colective sau procese-verbale oficiale semnate de boieri ori comunități). În sens structural-instituțional, argimagzariul asigura legalitatea și conservarea documentelor de protest ori a cererilor înaintate către Divan sau direct către Poartă.
• arimbașa — Titlu purtat în trecut, în regiunile de graniță ale Imperiului Otoman și în unele zone balcanice, de către un comandant militar de rang inferior, un șef peste o ceată de panduri sau un conducător al gărzilor însărcinate cu paza ordinii publice rurale; termenul se întâlnește în cronici și balade vechi, reflectând ierarhiile paramilitare ale epocii medievale târzii.
• baeramlâc — Cadou, peșcheș sau sumă de bani oferită în trecut de supuși demnitarilor otomani sau domnitorilor români cu ocazia sărbătorii Baeramului; obicei oficial de protocol medieval. Într-un sens peiorativ sau ironic, termenul denotă o obligație fiscală abuzivă, o mită de protocol sau o cheltuială masivă impusă pentru a câștiga bunăvoința unei autorități.