#aritmetica

• adunare — Acțiunea de a aduna și rezultatul ei; strângerea la un loc a unor obiecte, ființe sau bunuri împrăștiate. În matematică, reprezintă operația aritmetică elementară prin care se determină suma totală a două sau mai multe numere ori mărimi. În context social și juridic, termenul desemnează o întrunire organizată, o adunare publică sau o formă de asociere colectivă a cetățenilor în scopul dezbaterii unor probleme de interes comun ori al exercitării unor drepturi democratice.
• alicuantă — O parte fragmentară dintr-un tot sau dintr-un număr care nu îl divide exact, lăsând întotdeauna un rest în urma operației de împărțire matematică. Spre deosebire de partea alicotă, o parte alicuantă se cuprinde într-o mărime mai mare de un număr de ori plus o fracțiune (de exemplu, 5 este o parte alicuantă a lui 12, deoarece se cuprinde în el de două ori și lasă restul 2). În terminologia juridică veche, descria o cotă inegală sau reziduală.
• aritmetic — Care aparține aritmeticii, care se referă la aritmetică sau care este bazat pe operațiile și regulile fundamentale ale numerelor. În matematică, termenul califică o progresie în care fiecare termen se obține prin adăugarea unei rații constante la termenul precedent, sau un calcul, un operator ori o medie obținută prin sumarea elementelor și împărțirea lor la numărul lor total.
• aritmetică — Cea mai veche și mai elementară ramură a matematicii, care se ocupă cu studiul numerelor, al proprietăților acestora și al operațiilor fundamentale precum adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. În sens educațional, reprezintă materia școlară de bază care introduce conceptele de calcul numeric primar, formând fundamentul pentru structuri algebrice avansate și teoria numerelor.
• aritmeticesc — Formă adjectivală arhaică sau regională folosită în trecut ca sinonim pentru termenul modern 'aritmetic'; privitor la aritmetică, bazat pe calculul numeric sau pe proprietățile numerelor și ale operațiilor elementare. Acest termen structural se regăsește în manualele vechi de matematică sau în documentele istorice pentru a descrie reguli, proporții, operații sau progresii numerice.
• aritmetician — Specialist în aritmetică; matematician dedicat studiului numerelor, al proprietăților acestora și al operațiilor numerice fundamentale. În sens istoric și academic, termenul descrie o persoană care stăpânește arta calculului și a algoritmilor numerici, contribuind la dezvoltarea fundamentelor teoretice ale matematicii elementare sau ale teoriei numerelor.
• aritmeticiană — Femeie specialistă în aritmetică; matematiciană care se ocupă cu studiul teoretic sau aplicat al numerelor, al proprietăților acestora și al operațiilor numerice. Termenul evidențiază prezența și contribuția feminină în domeniul științelor exacte, desemnând o persoană cu o înaltă calificare în analiza algoritmilor de calcul.
• average — Termen preluat din limba engleză, utilizat ca neologism în statistică, economie, informatică și limbajul de afaceri românesc pentru a desemna valoarea medie, media aritmetică sau nivelul de mijloc al unui set de date; ca adjectiv, descrie un element care se încadrează în limitele normale, obișnuite sau mediocre, fiind lipsit de caracteristici excepționale ori extreme. În mediul corporatist, se folosește adesea pentru a evalua performanțe sau indicatori standardizați.