#arma medievala
- alebardă — O armă albă medievală de infanterie, folosită pe scară largă între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, formată dintr-o coadă lungă de lemn pe care este montat un fier de lance cu funcție dublă sau triplă: o lamă de topor pe o parte, un vârf ascuțit de suliță în prelungire și un cârlig sau vârf de străpungere pe partea opusă. Structural, această armă asigura o eficiență deosebită împotriva cavalerilor înarmați, permițând atât tăierea, cât și străpungerea sau tragerea călăreților de pe cal.
- arbalestră — Formă arhaică sau neologism istoric (împrumutat din filieră occidentală) pentru 'arbaletă'; armă medievală de foc indirect formată dintr-un arc puternic montat transversal pe un pat de lemn, prevăzută cu un mecanism de declanșare (trăgaci) pentru lansarea de săgeți scurte, proiectile de metal sau pietre. Era recunoscută pentru forța mare de străpungere a armurilor în asediile din Evul Mediu.
- arbaletă — Armă albă defensivă și ofensivă apărută în Antichitate și dezvoltată intens în Evul Mediu, compusă dintr-un arc puternic (de oțel, lemn sau corn) montat transversal pe un pat de lemn asemănător cu cel al unei puști; este prevăzută cu un dispozitiv de întindere a corzii și cu un mecanism de declanșare pentru lansarea proiectilelor (săgeți scurte, buloane sau bile). În epoca modernă, este utilizată ca echipament sportiv de precizie sau în cadrul unor unități militare speciale pentru operațiuni silențioase.