#arvea

• arvea — Formă verbală regională, imperfectă sau ipotetică a verbului 'a avea', întâlnită în anumite graiuri daco-române sau în texte literare vechi ce conservă particularități fonetice arhaice. În structura textelor istorice, această variantă îndeplinește rolul de predicat pentru a exprima posesia, o stare sau o obligație în trecut, fiind un indicator prețios pentru lingviști în cartografierea evoluției fonetice a graiurilor și a trecerii de la formele latinești la româna modernă.