#asemalui
- asemălui — Formă regională sau arhaică derivată din verbul 'a asemăna'; a compara un lucru cu altul, a găsi puncte comune, asemănări structurale ori calități identice; a potrivi. Ca verb reflexiv, se utilizează în graiul popular pentru a descrie acțiunea unei persoane de a deveni aidoma cu altcineva sau a se pune la egalitate cu o autoritate înaltă.
- asemăluire — Formă învechită sau regională care desemnează acțiunea de a asemăna sau rezultatul ei; asemănare, comparare, analogie sau potrivire structurală între două obiecte, stări ori concepte. În textele vechi bisericești sau cronicărești, cuvântul se folosea pentru a exprima pilda sau ilustrarea unei pilde.
- asemăluit — Care a fost comparat, pus în paralel sau considerat asemenea cu altcineva ori altceva; potrivit, asemuit, egalat. În graiurile populare vechi, descrie un lucru sau o situație care a fost evaluată prin analogie directă.
- asemelui — Variantă fonetică regională pentru 'asemălui' (la rândul său derivat din 'a asemăna'); a pune în paralel două elemente pentru a stabili o relație de analogie, a compara, a potrivi structural. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o entitate sau persoană tinde să capete caracteristici identice ori să se măsoare cu o altă valoare de referință.