#autogam

• adelfogamie — Formă de reproducere sau modalitate de fertilizare întâlnită la unele plante, ciuperci și organisme inferioare, constând în fuziunea a doi gameți sau a două celule sexuale ce provin de la indivizi frați, tulpini înrudite direct ori din același organism-mamă. Acest tip de consangvinizare biologică extremă tinde să fixeze caracterele genetice existente, limitând diversitatea și variabilitatea în cadrul populației.
• alautogamie — Fenomen biologic sau strategie reproductivă mixtă întâlnită la anumite specii de plante cu flori, caracterizată prin capacitatea structurală de a realiza concomitent sau alternativ atât polenizarea încrucișată (alogamie), cât și auto-polenizarea (autogamie), în funcție de condițiile de mediu, prezența vectorilor polenizatori sau stadiul de maturitate al organelor sexuale. Acest mecanism flexibil asigură adaptabilitatea maximă și succesul reproductiv al populației vegetale în habitate instabile.
• autoalogamie — Termen de specialitate biologică ce definește capacitatea adaptativă sau fenomenul prin care o specie de plante combină structural autogamia (autopolenizarea) cu alogamia (polenizarea încrucișată); strategie reproductivă flexibilă ce permite plantelor să recurgă la fecundarea cu polen propriu în absența vectorilor de polenizare externi, menținând totodată capacitatea de hibridare genetică.
• autocarp — Fruct structural rezultat exclusiv în urma procesului de autofecundare (autogamie), fără nicio intervenție a polenului provenit de la o altă floare sau plantă înconjurătoare. Ca adjectiv, termenul descrie un organism vegetal, o structură florală sau un mecanism reproducător capabil să își definitiveze ciclul de fructificare prin mijloace biologice proprii, asigurând conservarea nealterată a caracterelor genetice ale exemplarului părinte.
• autofecundare — Acțiunea de a se autofecunda și rezultatul ei; proces biologic de contopire a elementelor sexuale masculine și feminine produse de același organism individ. În botanică, fenomenul este cunoscut și sub numele de autogamie și este considerat o strategie de reproducere eficientă în medii instabile, deși reduce variabilitatea genetică a descendenților.
• autofecundat — Despre plante, flori sau organisme hermafrodite: care a fost fecundat cu propriul polen sau cu propriile elemente reproducătoare masculine, fără intervenția materialului genetic de la un alt individ. În sens tehnic, termenul descrie starea unui ovul sau a unei semințe rezultate din procesul de autogamie, reprezentând baza biologică a liniilor pure în selecția artificială.
• autofecundație — Variante morfologică mai puțin frecventă a termenului 'autofecundare'; fenomenul biologic prin care gameții masculini și feminini produși de același individ se contopesc pentru a forma un zigot. Este utilizat uneori în literatura științifică mai veche sau în tratatele de fiziologie vegetală pentru a sublinia actul biochimic al fertilizării proprii, fiind sinonim cu autogamia.
• autogam — Care se reproduce prin autogamie; termen botanic și biologic ce descrie un organism, în special o plantă sau o floare, ale cărei structuri reproducătoare masculine fertilizează propriile structuri reproducătoare feminine. Acest fenomen genetic asigură perpetuarea speciei în medii izolate, unde polenizatorii externi sau vectorii de vânt sunt absenți, determinând un grad ridicat de homozigotism în cadrul populațiilor respective.
• autogamă — Forma de feminin a adjectivului autogam; caracterizează o specie vegetală, o floare sau o populație biologică în cadrul căreia reproducerea se realizează exclusiv sau predominant prin autofecundare. În genetica vegetală, o linie autogamă este utilizată pentru obținerea de organisme pure din punct de vedere genetic, eliminând riscurile variațiilor imprevizibile aduse de polenul străin.
• autogamie — Mod de reproducere caracteristic unor plante și organisme inferioare, constând în autofecundare sau autopolenizare, proces prin care fuziunea gametilor provine de la același individ. Acest mecanism biologic evolutiv garantează stabilitatea genetică a speciei și perpetuarea ei în habitate izolate sau vitrege, eliminând dependența structurală de factori externi precum insectele polenizatoare, vântul ori apa, deși limitează diversitatea și recombinarea genetică pe termen lung.
• autopolenizare — Proces biologic de reproducere la plantele spermatofite, caracterizat prin transportul grăunciorilor de polen de pe antere pe stigmatul aceleiași flori (autogamie) sau al altei flori aparținând aceluiași individ (geitonogamie). Acest mecanism structural endogen asigură fertilizarea în absența vectorilor de polenizare externi, însă limitează variabilitatea genetică a descendenței prin creșterea gradului de homozigozitate.