#costum popular

• altiță — Porțiune decorativă lată, bogat brodată cu motive geometrice, florale sau abstracte, situată în partea superioară a mânecii cămășii din costumul popular tradițional românesc (în special la ia femeiască), plasată pe umăr.
• arnic — Denumire populară regională atestată în graiurile românești pentru planta medicinală Arnica montana (numită curent podbal de munte sau carul-pădurilor) sau, în mod specific, pentru firele textile vopsite în culori vii (de obicei roșu sau negru) folosite de femei la brodarea cămășilor tradiționale și a costumelor populare. Termenul derivă din adaptarea lingvistică a numelui de gen și reflectă integrarea plantei sau a coloranților săi extrași în universul gospodăresc rural.
• arnici — Fir de bumbac tors, răsucit și mercerizat, vopsit de obicei în culori vii și rezistente (precum roșu intens, negru sau albastru), utilizat în mod tradițional în gospodăriile rurale pentru brodarea costumelor populare, a iilor, a ștergarelor și a altor țesături ornamentale de casă. În sens colectiv sau învechit, termenul se referă la totalitatea acestor fire destinate lucrului de mână, recunoscute pentru faptul că nu își pierdeau intensitatea culorii în timpul spălării repetate.
• baibarac — Haină țărănească de iarnă scurtă, strânsă pe corp, adesea căptușită cu blană de oaie sau confecționată din pănură groasă, purtată în trecut în satele din Moldova și Muntenia. În sens larg, termenul descrie o scurtă rudimentară sau un pieptar folosit pentru protecția împotriva frigului în timpul muncilor agricole de sezon.
• baibăraș — Variantă diminutivală regională sau arhaică pentru baibarac, desemnând o hăinuță țărănească scurtă, strânsă pe corp, purtată de copii sau femei în timpul sezonului rece în satele din Moldova. Confecționat de obicei din pănură fină sau căptușit parțial cu blană moale, acest element vestimentar tradițional se remarca prin dimensiunile reduse și adaptarea sa la portul zilnic de sărbătoare.
• baideraș — Variantă fonetică sau grafică regională extrem de rară întâlnită în graiurile moldovenești pentru termenul baibăraș (sau baibarac), ce desemnează o hăinuță țărănească scurtă, strânsă pe corp, căptușită adesea cu blană sau pănură fină. Cuvântul reflectă eliziuni sau modificări consonantice locale (b > d) specifice graiului rural din anumite arii izolate, fiind utilizat pentru a descrie un pieptar sau un veston scurt tradițional purtat în sezonul rece.