#drept procesual penal
- autoacuzare — Acțiunea de a se autoacuza sau rezultatul ei; mărturisire voluntară sau involuntară a propriei vinovății; învinovățire de sine. În psihanaliză și psihologie clinică, reprezintă o manifestare patologică specifică episoadelor depresive severe, în cadrul căreia pacientul își reproșează fapte imaginare sau nesemnificative.
- autoapăra — A se apăra pe sine însuși; a-și susține direct interesele, drepturile, nevinovăția sau punctul de vedere în fața unei instanțe de judecată, a unei autorități ori a unor acuzații aduse de alte persoane, fără a apela în mod obligatoriu la asistența unui avocat sau reprezentant legal; de asemenea, a se proteja fizic împotriva unei agresiuni sau a unui atac extern prin forțe proprii.
- autoapărat — Care s-a apărat singur sau prin forțe proprii, fizic ori juridic; se spune despre un acuzat care și-a susținut cauza în instanță fără asistența unui avocat sau despre o persoană care s-a protejat cu succes în fața unei agresiuni.