#fetis
- antifetișism — Atitudine, curent de opinie sau poziție teoretică fundamentată pe respingerea, critica ori combaterea fetișismului; se aplică atât în psihologia clinică (ca opoziție față de fixarea sexuală exclusivă pe obiecte neînsuflețite), cât și în sociologia marxistă sau antropologie (ca deconstruire a fetișismului mărfi sau a venerării mistice a obiectelor sacre). Reprezintă efortul analitic de a muta atenția de la valoarea simbolică exagerată a unui obiect către realitatea sa structurală, umană sau socială.
- antifetișist — Care contestă, critică sau se opune fetișismului în oricare dintre formele sale (psihologice, economice ori culturale); ca substantiv, persoană, teoretician sau critic care deconstruiește cultul obiectelor ori fixațiile obsesive. Descrie argumente, discursuri sau cercetători care militează pentru restabilirea priorității relațiilor umane autentice în fața obsesiilor materiale ori sexuale.
- autofetișism — Manifestare psihologică și comportamentală în care o persoană își derivă satisfacția sau excitarea sexuală prin focalizarea pe propriul corp, pe anumite părți ale sale ori prin purtarea unor obiecte și articole de îmbrăcăminte personale, privite ca stimuli fetișiști. Este strâns corelat în literatura de specialitate cu conceptele de autosexualitate și narcisism erotic, reprezentând o canalizare exclusivă a libidoului către sine.