#fotogrammetrie

• aerocartograf — Specialist în realizarea hărților și planurilor topografice pe baza fotografiilor aeriene obținute din avioane sau drone; aparat optic de înaltă precizie utilizat în fotogrammetrie pentru trasarea directă a curbelor de nivel și a detaliilor de planimetrie prin redarea stereoscopică a aerofotografiilor.
• aerocartografie — Tehnică și ramură specializată a cartografiei care se ocupă cu întocmirea, ridicarea și corectarea hărților sau a planurilor topografice pe baza aerofotografiilor stereoscopice și a datelor fotogrammetrice obținute din avioane, elicoptere ori drone. Acest proces modern permite măsurarea precisă a reliefului și a detaliilor de la sol, optimizând activitățile de cadastru, urbanism și monitorizare a mediului.
• aerofotografie — Tehnică de fotografiere a suprafeței terestre de la înălțime, cu ajutorul unor aparate fotografice speciale montate la bordul avioanelor, elicopterelor, sateliților sau dronelor; imaginea fotografică obținută prin acest procedeu. Este utilizată pe scară largă în topografie, arheologie, meteorologie, spionaj militar și urbanism.
• aerofotogramă — Fotografie aeriană a unei porțiuni din teren, realizată cu o cameră fotogrammetrică specială (metrică) montată pe un suport aerian (avion, dronă, elicopter), având caracteristici geometrice și optice riguros cunoscute. Acest document metric servește drept bază fundamentală pentru măsurători precise, restituții cartografice și determinarea coordonatelor geografice ale elementelor de la sol.
• aerofotogrametrie — Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu determinarea formei, dimensiunilor și poziției obiectelor de pe suprafața terestră, precum și cu întocmirea hărților și planurilor topografice pe baza măsurătorilor efectuate pe aerofotograme. Această disciplină tehnică combină elemente de optică, aviație și matematică computațională.
• aerofotogrammetrie — Ramură specializată a fotogrammetriei care se ocupă cu determinarea formei, dimensiunilor și poziției obiectelor de pe suprafața terestră, precum și cu întocmirea hărților și planurilor topografice pe baza măsurătorilor efectuate pe aerofotograme. Această disciplină tehnică combină elemente de optică, aviație și matematică computațională.
• aeropoligonație — Metodă geodezică sau procedeu tehnic de determinare a coordonatelor punctelor de rețea prin realizarea unei rețele de poligoane măsurate parțial sau total din aeronave ori prin intermediul aerofotogrammetriei. Această tehnică structurală permite cartografierea rapidă și precisă a unor suprafețe mari de teren sau a unor regiuni inaccesibile din punct de vedere terestru.
• aerorestituitor — Aparat stereofotogrammetric complex utilizat pentru transformarea și corectarea automată sau semiautomată a fotografiilor aeriene în hărți topografice exacte. Dispozitivul compensează geometric înclinațiile axei optice din timpul zborului, permițând desenarea curbelor de nivel și redarea tridimensională fidelă a detaliilor de relief direct de pe clișeele fotografice.
• aerotopograf — Inginer sau tehnician specialist specializat în realizarea ridicărilor topografice și a măsurătorilor de teren prin intermediul aerofotogrammetriei; specialist care interpretează și transpune planimetric fotografiile realizate din aeronave pentru a elabora hărți exacte ale reliefului. În sens instrumental izolat, termenul poate desemna și un dispozitiv optic complex utilizat pentru restituția și redarea stereoscopică a cliseelor aeriene.
• aerotopografie — Ramură aplicată a topografiei și geodeziei care se ocupă cu executarea ridicărilor topografice, determinarea formelor de relief și întocmirea hărților pe baza fotografierii aeriene (aerofotogrammetrie) combinate cu determinări complementare la sol. Această metodă structurală asigură modelarea tridimensională a unor teritorii vaste cu o eficiență sporită față de metodele pur terestre.
• aerotriangulație — Metodă geodezică sau procedeu tehnic de precizie utilizat pentru determinarea coordonatelor geografice tridimensionale ale punctelor de sprijin de la sol pe baza măsurării stereoscopice a unei succesiuni de fotografii aeriene suprapuse (aerofotograme). Această tehnică structurală permite densificarea rețelelor topografice și cartografierea unor teritorii întinse fără a efectua ridicări terestre anevoioase pentru fiecare punct.
• astrofotogrammetrie — Ramură specializată a astronomiei practice și a fotogrammetriei care se ocupă cu determinarea precisă a pozițiilor coordonatelor, formelor, dimensiunilor și distanțelor corpurilor cerești sau ale structurilor planetare prin intermediul măsurătorilor efectuate pe fotografii astronomice. Această metodă este utilizată pe scară largă în cartografierea suprafețelor planetare, stabilirea hărților stelare de înaltă precizie și în calcularea orbitelor sateliților artificiali prin analiza urmelor lăsate pe plăcile fotografice sau senzorii digitali.