#genetica vegetala

• agamospermie — Formă de apomixie la plantele superioare (spermatofite) în cadrul căreia semințele se formează în mod direct, fără fuziunea gametilor masculi și femeli. Din punct de vedere structural, embrionul ia naștere dintr-o celulă diploidă a ovulului (cum ar fi nucela sau integumentul) ori dintr-o oosferă nefecundată, rezultând semințe viabile care conțin descendenți identici genetic cu planta mamă.
• agroecotip — Ecotip de plantă de cultură sau organism selectat, adaptat structural și stabilizat genetic în mod specific pentru a prospera în anumite condiții de mediu caracteristice unui teritoriu agricol sau unui anumit sistem de cultivare. Acest tip de populație biologică prezintă trăsături morfologice și fiziologice particulare, obținute prin selecție naturală sau artificială, optime pentru valorificarea resurselor locale.
• agrotip — Tip morfologic sau fiziologic de plantă de cultură care prezintă trăsături structurale ideale și adaptări specifice obținute prin selecție, optimizate pentru a garanta o productivitate maximă în cadrul unui anumit sistem de cultivare sau agroecosistem. Reprezintă modelul biologic ideal căutat de amelioratori pentru valorificarea superioară a nutrienților și a condițiilor climatice locale.
• alautogamie — Fenomen biologic sau strategie reproductivă mixtă întâlnită la anumite specii de plante cu flori, caracterizată prin capacitatea structurală de a realiza concomitent sau alternativ atât polenizarea încrucișată (alogamie), cât și auto-polenizarea (autogamie), în funcție de condițiile de mediu, prezența vectorilor polenizatori sau stadiul de maturitate al organelor sexuale. Acest mecanism flexibil asigură adaptabilitatea maximă și succesul reproductiv al populației vegetale în habitate instabile.
• alocarp — Termen care descrie un organism vegetal, un fruct sau un sistem de reproducere rezultat în urma fertilizării încrucișate (alogamie), adică prin polenizarea cu polen provenit de la o altă floare sau de la un alt individ din aceeași specie. În sens structural, definește structurile carpice sau fructele a căror dezvoltare genetică depinde strict de aportul extern de material polinic, asigurând o variabilitate genetică ridicată.
• alogam — Termen care descrie un organism vegetal sau o specie de plante care se reproduce exclusiv sau predominant prin fertilizare încrucișată (alogamie), adică prin unirea gameților proveniți de la indivizi diferiți. În sens structural, plantele alogame au dezvoltat mecanisme morfologice și fiziologice adaptive complexe (cum ar fi auto-incompatibilitatea, dioecia sau protandria) pentru a preveni autopolenizarea și a asigura o diversitate genetică ridicată.
• alogamă — Despre plante, flori sau specii vegetale: care se reproduce prin polenizare încrucișată, fenomen biologic prin care fecundarea se realizază cu polen provenit de la o altă floare aparținând aceluiași individ sau unui individ diferit din aceeași specie. Acest mecanism genetic complex previne consangvinizarea, favorizează variabilitatea ereditară și crește adaptabilitatea descendenților la schimbările de mediu.
• androsterilitate — Fenomen biologic sau însușire genetică a unor plante de a produce polen steril, de a avea stamine atrofiate sau antere nefuncționale, împiedicând autofecundarea. Acest mecanism structural (care poate fi de natură genică, citoplasmatică sau nucleo-citoplasmatică) este utilizat pe scară largă în horticultură și agricultură pentru producerea eficientă, pe scară industrială, a semințelor hibride de înaltă productivitate.
• aneusporie — Tip particular de apomixie sau anomalie în formarea sporilor la anumite specii de plante, caracterizat prin distribuția inegală ori aberantă a numărului de cromozomi în timpul diviziunii meiotice. Acest fenomen structural duce la apariția unor spori cu un complement genetic neregulat, afectând în mod direct viabilitatea reproducerii și generând variații fenotipice particulare în cadrul populațiilor vegetale.
• apogamie — Fenomen biologic și tip de reproducere asexuată la plante (o formă de apomixis) ce constă în dezvoltarea unui sporofit direct din celulele vegetative ale gametofitului (cum ar fi sinergidele sau antipodele), fără participarea gameților și fără să aibă loc fecundația. Reprezintă o mutație anatomică crucială studiată în evoluția angiospermelor și pteridofitelor, permițând multiplicarea fără recombinare genetică.
• apomixie — Fenomen biologic și mod de reproducere asexuată la plantele superioare (angiosperme și pteridofite) ce constă în formarea embrionului și producerea de semințe viabile direct din țesuturile materne ale ovulului, fără fuziunea gameților și fără să aibă loc o fecundație; clonare naturală prin semințe. Reprezintă o strategie evolutivă majoră studiată în fitogenetică pentru conservarea integrală a genotipului matern.
• autoalogamie — Termen de specialitate biologică ce definește capacitatea adaptativă sau fenomenul prin care o specie de plante combină structural autogamia (autopolenizarea) cu alogamia (polenizarea încrucișată); strategie reproductivă flexibilă ce permite plantelor să recurgă la fecundarea cu polen propriu în absența vectorilor de polenizare externi, menținând totodată capacitatea de hibridare genetică.
• autogam — Care se reproduce prin autogamie; termen botanic și biologic ce descrie un organism, în special o plantă sau o floare, ale cărei structuri reproducătoare masculine fertilizează propriile structuri reproducătoare feminine. Acest fenomen genetic asigură perpetuarea speciei în medii izolate, unde polenizatorii externi sau vectorii de vânt sunt absenți, determinând un grad ridicat de homozigotism în cadrul populațiilor respective.
• autopolenizare — Proces biologic de reproducere la plantele spermatofite, caracterizat prin transportul grăunciorilor de polen de pe antere pe stigmatul aceleiași flori (autogamie) sau al altei flori aparținând aceluiași individ (geitonogamie). Acest mecanism structural endogen asigură fertilizarea în absența vectorilor de polenizare externi, însă limitează variabilitatea genetică a descendenței prin creșterea gradului de homozigozitate.