#genom

• alogonie — Fenomen biologic sau proces structural ce descrie o modificare a formulei sau structurii genetice apărută ca urmare a unei mutații spontane ori induse. Această variație diferențiază materialul genetic transformat de cel al formei ancestrale autohtone, având un rol esențial în studiul dinamicilor evolutive, al adaptabilității celulare și al microevoluției organismelor vii.
• alopoliploid — Organism, celulă sau individ care posedă mai mult de două seturi complete de cromozomi (este poliploid), rezultate în urma hibridării dintre două sau mai multe specii diferite, urmată de dublarea setului cromozomial. Acest fenomen structural hibrid combină genomuri neomoloage, fiind extrem de răspândit în regnul vegetal (de exemplu, la grâu sau bumbac), unde asigură o vigoare sporită și fertilitate restaurată.
• alosindeză — Fenomen citogenetic sau proces structural care constă în împerecherea (sinapsa) în timpul meiozei a unor cromozomi neomologi, proveniți de la genitori sau specii diferite, în cadrul unui organism hibrid sau alopoliploid. Acest tip de asociere cromozomială atipică diferă structural de autosindeză și joacă un rol esențial în analiza reconfigurării genomice și a gradului de rudenie filogenetică dintre taxoni.
• amfidiploid — Organism sau celulă poliploidă formată prin hibridarea a două specii diferite, urmată de dublarea setului de cromozomi, conținând astfel seturile diploide complete ale ambelor specii parentale. Ca adjectiv, descrie un genom, o plantă sau o cultură agricolă (cum este triticale) stabilizată genetic, capabilă de reproducere fertilă normală deoarece fiecare cromozom își găsește omologul în timpul meiozei.
• amfigenetic — Care se referă la amfigeneză sau provine din aceasta; caracterizat prin reproducere sexuală biparentală ce implică fuziunea hibridă a doi gameți de sexe diferite (masculin și feminin). Din punct de vedere structural, descrie procesul ontogenetic normal prin care noul organism moștenește seturi complementare de material genetic de la ambii părinți, asigurând variabilitatea genomică în cadrul speciei.
• andromerogonie — Dezvoltarea unui fragment de ovul lipsit de nucleul matern (enucleat), dar fecundat de un spermatozoid normal, rezultând un embrion haploid care posedă structural exclusiv materialul genetic de origine paternă. Acest proces biologic experimental este studiat în embriologia structurală pentru analizarea rolului citoplasmei ovulare și al genomului masculin în fazele timpurii ale segmentării.
• androzom — Termen științific utilizat în citogenetică pentru a desemna un cromozom sexual masculin (în special cromozomul Y la specia umană și la alte mamifere) care determină structural diferențierea și dezvoltarea caracterelor mascule ale unui organism în faza embrionară.
• anortoploid — Care prezintă o anomalie hromozomială numerică în care setul de hromozomi nu este un multiplu exact al numărului haploid de bază; organism, celulă sau genom caracterizat prin prezența sau absența unora dintre hromozomii individuali din complementul genetic normal. În genetica structurală, starea de anortoploidie afectează grav meioza și duce de regulă la sterilitate din cauza distribuției inegale a materialului genetic în gameți.
• artioploid — Organism sau celulă poliploidă care posedă un număr par de seturi cromozomiale complete (de exemplu, tetraploid, hexaploid, octaploid); privitor la această condiție numerică a genomului. În genetica vegetală și evolutivă, această structură asigură o stabilitate meiotică sporită în comparație cu formele perisoploide (impare), permițând o fertilitate normală și o segregare genetică regulată.
• autopoliploid — Organism sau celulă care posedă mai mult de două seturi complete de cromozomi homologi (triploid, tetraploid etc.), provenite integral din multiplicarea genomului aceleiași specii, fără aportul unui material genetic străin. Acest fenomen structural de mutație genomnică se produce, de regulă, prin nedisjuncția cromozomilor în timpul meiozei sau mitozei, fiind un motor evolutiv major în regnul vegetal, responsabil pentru apariția unor varietăți cu productivitate și rezistență sporite.
• autopoliploidie — Stare sau mutație genomică structurală caracterizată prin prezența a mai mult de două seturi complete de cromozomi homologi în nucleul celular, provenite în întregime de la aceeași specie, ca urmare a dublării endogene a materialului genetic fără hibridare interspecifică. Acest fenomen se produce prin blocarea diviziunii celulare (nedisjuncție mitotică sau meiotică) și joacă un rol major în evoluția și diversificarea regnului vegetal, determinând frecvent modificări morfologice precum creșterea dimensiunii celulelor, a organelor și a rezistenței plantelor.
• autotetraploid — Organism sau celulă poliploidă care posedă patru seturi identice de cromozomi (4n), toate fiind derivate prin multiplicarea sau duplicarea setului cromozomial de bază al aceleiași specii, fără hibridare interspecifică. Acest fenomen structural genetic, întâlnit frecvent în regnul vegetal, duce adesea la apariția unor plante cu dimensiuni mai mari ale organelor vegetative, flori mai voluminoase și o rezistență sporită la factorii de mediu.