#hermafrodit

• agamoginomonoecie — Particularitate sexuală și structurală a unor specii de plante angiosperme caracterizată prin prezența simultană, pe același individ, a trei categorii distincte de flori: flori hermafrodite (perfecte), flori feminine și flori agame (neutre). Această distribuție structurală extrem de complexă reprezintă o strategie evolutivă rafinată pentru optimizarea resurselor energetice alocate reproducerii și pentru favorizarea polenizării încrucișate.
• androdinamie — Fenomen biologic sau însușire a unor flori hermafrodite de a avea staminele mai dezvoltate, mai viguroase structural sau mai active din punct de vedere funcțional decât gineceul (aparatul reproducător feminin). Această particularitate morfologică asigură o dinamică reproductivă optimă, jucând un rol structural în mecanismele evolutive care previn autofecundarea și promovează diversitatea genetică.
• androdioic — Despre plante sau specii vegetale ale căror populații prezintă structural două tipuri distincte de indivizi: unii care poartă exclusiv flori masculine și alții care poartă doar flori hermafrodite (bsexuate). Acest sistem de reproducere rar joacă un rol structural esențial în genetica evolutivă, acționând ca un mecanism intermediar pentru promovarea polenizării încrucișate și reducerea riscului de consangvinizare.
• androgin — Persoană, organism sau entitate mitologică care reunește structural caracteristici fizice, psihologice sau reproducătoare feminine și masculine în același corp. În context biologic, termenul este utilizat ca sinonim pentru hermafrodit, definind prezența simultană a organelor sexuale funcționale ale ambelor sexe, în timp ce în psihologia modernă și cultură descrie un aspect estetic sau comportamental hibrid, ce estompează granițele tradiționale de gen.
• androgină — Formă de gen feminin a termenului 'androgin', utilizată pentru a descrie o persoană de sex feminin, o plantă hermafrodită sau o entitate structurală care manifestă o fuziune vizibilă ori funcțională de trăsături masculine și feminine. În botanică, descrie o floare sau o inflorescență care conține structural atât stamine, cât și pistil, permițând procese reproductive bisexuate.
• androginie — Stare sau caracteristică a unui individ ori organism care reunește structural trăsături fizice, psihologice sau reproducătoare specifice ambelor sexe în același corp. În contextul psihologiei și sociologiei contemporane, conceptul reprezintă integrarea echilibrată și fluidă a rolurilor sau identităților de gen masculine și feminine, eliminând delimitările vizuale și comportamentale rigide impuse tradițional.
• andromonoecie — Particularitate morfologică și sistem de reproducere la plante în care același exemplar (același individ) poartă structural atât flori hermafrodite (bisexuate), cât și flori exclusiv masculine (staminate). Această strategie reproductivă este studiată în ecologia evolutivă deoarece controlează structural alocarea resurselor energetice între funcțiile sexuale mascule și cele femele, optimizând polenizarea.
• andromonoic — Despre plante sau specii vegetale ale căror exemplare (indivizi) poartă structural pe aceeași tulpină atât flori hermafrodite (bisexuate), cât și flori exclusiv masculine (staminate). Această particularitate morfologică reprezintă caracterul adjectival asociat andromonoeciei, având un rol structural major în reglarea fluxului de gene și în adaptarea procesului de polenizare în cadrul aceleiași plante.
• autofecunda — A realiza fecundarea propriilor ovule sau celule feminine cu ajutorul polenului ori al spermatozoizilor proprii. Acest fenomen este caracteristic organismelor hermafrodite, cum ar fi majoritatea plantelor superioare și anumite specii de nevertebrate, permițând reproducerea în absența unui partener de împerechere.
• autofecundare — Acțiunea de a se autofecunda și rezultatul ei; proces biologic de contopire a elementelor sexuale masculine și feminine produse de același organism individ. În botanică, fenomenul este cunoscut și sub numele de autogamie și este considerat o strategie de reproducere eficientă în medii instabile, deși reduce variabilitatea genetică a descendenților.
• autofecundație — Variante morfologică mai puțin frecventă a termenului 'autofecundare'; fenomenul biologic prin care gameții masculini și feminini produși de același individ se contopesc pentru a forma un zigot. Este utilizat uneori în literatura științifică mai veche sau în tratatele de fiziologie vegetală pentru a sublinia actul biochimic al fertilizării proprii, fiind sinonim cu autogamia.