#hristologie
- adopțianism — Doctrină teologică netrinitară, apărută în primele secole ale creștinismului și condamnată ca erezie, care susținea că Isus din Nazaret s-a născut exclusiv ca om primind doar firi omenești, dar a fost adoptat de Dumnezeu ca Fiu al Său în momentul botezului în Iordan datorită virtuților sale excepționale. Această viziune hristologică a reapărut sub diverse forme în Spania secolului al VIII-lea, fiind respinsă oficial de sinoadele ecleziastice majore.
- adopțianist — Persoană sau teolog care aderă la principiile adopțianismului, susținând că Isus Hristos a fost o ființă pur umană aleasă și înfiată ulterior de Dumnezeu. Ca adjectiv, termenul caracterizează o scriere, o argumentare, o comunitate sectară sau o perspectivă dogmatică ce promovează sau încorporează elemente specifice acestei hristologii netrinitare.
- Apolinarie — Numele purtat de mai multe personalități istorice creștine din Antichitatea târzie, cel mai important fiind Apolinarie cel Tânăr, episcop de Laodiceea (secolul al IV-lea), autor al unei doctrine hristologice controversate care a fost condamnată oficial ca erezie de către Biserică. Acest teolog și erudit sirian a susținut o teorie radicală privind unirea naturilor în Hristos, generând vii dezbateri dogmatice care au marcat evoluția patristicii timpurii.
- apolinarism — Erezie hristologică din secolul al IV-lea, inițiată de Apolinarie de Laodiceea, care susținea că Isus Hristos a avut un trup și un suflet inferior uman, dar că mintea sau sufletul rațional omenesc (nous) a fost înlocuit complet de Logosul divin. Această doctrină diminua umanitatea deplină a Mântuitorului și a fost condamnată oficial în cadrul Sinodului al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381) pentru a proteja dogma celor două naturi depline.