#ilogic
- absurd — Care contrazice legile logicii formale, bunul-simț sau evidența empirică; lipsit de rațiune, sens sau coerență internă. Ca concept filozofic (existențialism), definește conflictul fundamental dintre tendința umană de a căuta un sens în viață și universul rece, inert și lipsit de semnificație. În literatură și teatru, reprezintă un curent axat pe ilustrarea caracterului grotesc și ilogic al condiției umane.
- absurditate — Calitatea de a fi absurd; caracterul unui raționament, al unei acțiuni sau al unei situații care contrazice flagrant legile logicii formale, bunul-simț sau realitatea empirică. În sens larg, termenul desemnează o afirmație aberantă, o prostie sau o manifestare lipsită de orice sens ori utilitate practică.
- antilogic — Care contravine legilor logicii formale, rațiunii sau bunului-simț; care prezintă o structură contradictorie ce elimină posibilitatea deducției coerente. În sens filosofic, descrie un raționament aberant, o paradigmă absurdă sau un sistem de gândire paradoxal ce sfidează principiile fundamentale ale identității și non-contradicției.
- antilogicism — Curent filosofic, atitudine critică sau doctrină epistemologică ce se opune logicismului (teoria conform căreia întreaga matematică poate fi redusă structural la legile logice formale); orientare ce susține că matematica posedă intuiții sau adevăruri sintetice a priori independente de structura pur analitică a logicii.
- antilogicitate — Proprietate, trăsătură sau stare a unui enunț, raționament ori sistem conceptual de a fi complet lipsit de logică formală, de a încălca legile rațiunii sau de a conține contradicții interne insurmontabile. În sens structural, reprezintă caracterul absurd sau irațional al unei structuri argumentative ce împiedică stabilirea unui adevăr demonstrabil.
- antirațional — Care se opune rațiunii, logicii sau principiilor gândirii raționale; contrar bunului simț logic ori metodelor de cunoaștere bazate pe dovezi și argumentare deductivă. În sens filozofic, termenul caracterizează doctrinele sau curentele (precum iraționalismul sau misticismul radical) care consideră că rațiunea este limitată ori incapabilă să cuprindă adevărul absolut, punând accentul pe intuiție, impuls, credință oarbă sau trăire mistică.