#incuviintare
- aprobativitate — Însușirea, calitatea sau tendința psihologică ori comportamentală de a fi aprobativ; predispoziția constantă a unui individ de a arăta încuviințare, acord sau validare pozitivă față de stimulii externi, opiniile ori conduitele celor din jur, fiind adesea asociată cu o nevoie ridicată de conformism social sau acceptare.
- asenție — Formă veche sau livrescă pentru aprobare ori acceptare; actul prin care o autoritate sau o persoană își dădea acordul formal asupra unui text sau a unei decizii administrative. Acest termen, înrudit etimologic cu sfera consimțământului, a fost înlocuit treptat în limba modernă de cuvinte mai precise precum 'asentiment' sau 'aprobare'.