#invinovatire

• autoacuza — A-și atribui singur, în mod public sau în fața unei autorități judiciare, comiterea unei fapte penale, a unei greșeli ori a unei culpe; a se învinovăți de bunăvoie, fie din considerente morale, fie sub presiunea unui sentiment intens de vinovăție sau în cadrul unor tulburări psihice.
• autoacuzare — Acțiunea de a se autoacuza sau rezultatul ei; mărturisire voluntară sau involuntară a propriei vinovății; învinovățire de sine. În psihanaliză și psihologie clinică, reprezintă o manifestare patologică specifică episoadelor depresive severe, în cadrul căreia pacientul își reproșează fapte imaginare sau nesemnificative.
• autoculpabiliza — A se considera vinovat de la sine, a-și atribui pe nedrept sau în mod exagerat răspunderea pentru un eșec, o eroare, o întâmplare nefericită ori pentru starea emoțională negativă a celor din jur. Acest mecanism psihologic distructiv implică o severitate internă excesivă și o focalizare obsesivă a reproșurilor spre propriul ego.
• autoculpabilizare — Acțiunea de a se autoculpabiliza și rezultatul ei; proces psihic distructiv și adesea inconștient prin care un individ își asumă în mod nejustificat, disproporționat sau cronic vina pentru evenimente negative, eșecuri sau suferințe ale celor din jur. Acest act structural de autoînvinovățire erodează sever stima de sine și este corelat frecvent cu episoadele depresive ori anxioase.
• autoreproșa — A-și imputa singur o greșeală, o atitudine sau o acțiune considerată nepotrivită ori dăunătoare; a-și face reproșuri sau a se învinovăți interior pentru un eșec sau o neîmplinire. Acest mecanism psihologic reflectă o autoanaliză critică severă, putând funcționa fie ca o conștientizare etică reglatoare, fie, în exces, ca o sursă de stres emoțional și sentiment persistent de culpabilitate.
• autoreproșare — Acțiunea de a se autoreproșa și rezultatul ei; starea sau procesul de auto-învinovățire conștientă prin care o persoană își analizează și își critică propriile fapte, decizii ori omisiuni. În termeni clinici, autoreproșarea este o componentă frecventă a episoadelor depresive sau anxioase, manifestându-se ca un dialog interior distructiv care slăbește stima de sine și blochează reziliența emoțională.