#istorie comerciala

• alpaga — Variantă ortografică învechită, regională sau preluată pe filieră franceză pentru alpaca ori alpacă. În textele comerciale și cataloagele industriale din secolul trecut, termenul desemna stofa fină de lână sau aliajul metalic alb-argintiu din cupru, zinc și nichel, fiind păstrat în arhivele tehnice sub această formă grafică alternantă.
• aringă — Formă regională veche sau împrumut lexical arhaic utilizat în anumite comunități costiere ori în texte vechi pentru a desemna heringul (Clupea harengus), pește marin oceanic de importanță comercială majoră.
• arșinic — Termen arhaic sau regional ce desemnează un instrument de măsură de lungimea unui arșin (aproximativ 65-75 cm), sub formă de riglă din lemn sau metal, utilizat în trecut de negustorii din Principatele Române pentru măsurarea pânzeturilor, textilelor sau a altor mărfuri la metraj. În sens extins, poate indica și cantitatea de material corespunzătoare acestei unități.
• arvat — Termen juridic și comercial vechi utilizat pentru a desemna arvuna, avansul financiar sau garanția în bani plătită în momentul încheierii unui acord verbal ori a unui contract pentru a asigura rezervarea unui bun ori finalizarea unei tranzacții. În sens extins, reprezenta un gaj simbolic ori o confirmare formală a unui angajament ferm între două părți contractante.
• arvuna — O variantă grafică și fonetică veche a cuvântului 'arvună' (sumă de bani sau bun material oferit în avans pentru a garanta finalizarea unei tranzacții, încheierea unui contract sau tocmirea unei munci). Acest termen apare frecvent în manuscrisele comerciale medievale din Moldova și Țara Românească, reprezentând gajul juridic cutumiar prin care părțile își blocau reciproc dreptul de a se retrage dintr-un acord fără penalități.
• avămit — Care a fost supus vămuirii sau taxării la trecerea unei granițe ori a unui punct de control fiscal; marfă sau bun pentru care s-au plătit integral dările ori vama conform legiuirilor vechi. În context istoric, termenul descrie statutul juridic și comercial al mărfurilor străine care au primit dreptul de a fi vândute pe teritoriul țării după achitarea dărilor către vistieria domnească.
• bacal — Denumire istorică și arhaică pentru băcan; comerciant sau proprietar al unui magazin de coloniale (băcănie) care vindea alimente, mirodenii, uleiuri, zaharicale și alte mărfuri de consum zilnic aduse din Orient sau din producția locală. Termenul reflectă structura economică a orașelor și târgurilor românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, fiind un indicator al breslelor comerciale de altădată.
• bacalica — Diminutiv regional sau arhaic asociat cu prăvălia unui băcan ori cu o mică afacere de familie ce comercializa produse alimentare și coloniale la scară redusă; în anumite subgraiuri locale, termenul desemna și o măsură tradițională de capacitate, o strachină sau un recipient rudimentar utilizat în vechime de negustori pentru porționarea mărfurilor mărunte vândute la detal.