#istorie romaniei

• Ada-Kale — Variantă grafică sau istorică folosită pentru insula Ada-Kaleh, o fostă insulă fortificată pe Dunăre, locuită majoritar de o comunitate turcă, situată la trei kilometri în aval de Orșova și inundată în anul 1970 în urma construcției barajului hidroelectric Porțile de Fier I. Acest toponim structural provine din limba turcă, unde 'Ada Kale' înseamnă literal 'Insula Cetate', fiind renumită pentru climatul exotic, producția de dulciuri și patrimoniul cultural pierdut.
• Adejcu — Denumire istorică, toponimic-hidronimică rară sau nume propriu de persoană menționat în documente arhaice, urbarii ori hărți vechi din spațiul est-european. Ca entitate geografică sau structurală, poate desemna o mică apă curgătoare, o formă de relief locală ori o veche așezare rurală dispărută sau asimilată în timp de localitățile învecinate.
• angara — Muncă gratuită obligatorie (corvoadă) sau dare extraordinară impusă locuitorilor din Principatele Române în timpul regimului fanariot și otoman. În sens modern, figurat și familiar, termenul descrie o obligație plictisitoare, o sarcină grea și neplăcută, o mare bătaie de cap sau o cheltuială neprevăzută care destabilizează bugetul unei persoane.
• anticeaușistă — Femeie, militantă sau opozantă politic care s-a remarcat prin lupta ori dizidența sa deschisă sau clandestină împotriva dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Ca adjectiv, descrie o mentalitate, o acțiune de protest, o operă literară sau o poziție civică feminină centrată pe demascarea abuzurilor, a cultului personalității și a opresiunii specifice regimului totalitar comunist din România anilor '70 și '80.
• arendaș — Persoană (fizică sau juridică) care ia în arendă bunuri agricole sau moșii, angajându-se structural să le exploateze și să plătească proprietarului prețul contractual stabilit. În context istoric românesc (secolele XVIII-XX), termenul desemna administratorul adesea sever care închiria moșiile boierești sau mănăstirești, gestionând munca țăranilor și colectarea veniturilor rurale.
• armășie — Funcția, demnitatea, dregătoria sau calitatea de armaș în organizarea administrativă și politică medievală a Țărilor Române. Termenul desemnează atât perioada de exercitare a acestui rol judiciar și militar de execuție silită, cât și biroul, jurisdicția sau instituția aflată sub conducerea marelui armaș, responsabilă cu paza închisorilor, supravegherea execuțiilor și controlul artileriei.
• armășit — Faptul de a exercita dregătoria de armaș; (ca participiu) persoană care a fost numită sau investită în funcția de armaș ori acțiune îndeplinită conform ordinelor unui armaș.
• asociațiune — Formă arhaică, literară sau juridică veche a cuvântului 'asociație'; desemnează o uniune voluntară de persoane, o societate, o organizație sau o grupare legal constituită în vederea atingerii unui scop comun (cultural, științific, economic sau caritabil). Este adesea întâlnită în denumirile istorice ale unor instituții culturale românești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• baeractar — Formă grafică sau variantă arhaică regională pentru cuvântul 'bairactar' sau 'bairactari'; militar otoman însărcinat cu purtarea steagului sau a stindardului unei unități; stegar, purtător de drapel. În sens extins în documentele medievale românești, termenul făcea referire la cel care conducea un grup de oșteni sub un anumit însemn militar.