#macromolecula

• adesiv — Variantă ortografică sau formă tehnică secundară pentru cuvântul 'adeziv'. Ca substantiv, desemnează o substanță capabilă să fixeze ori să lipească structural două suprafețe prin contact direct și atracție moleculară. Ca adjectiv, descrie o proprietate a unui corp sau material de a manifesta aderență, de a se prinde ori de a rămâne strâns unit de un alt strat sau suport.
• alcaliceluloză — Produs intermediar obținut în industria chimică prin tratarea celulozei cu o soluție concentrată de hidroxid de sodiu (sodă causticã). Acest compus joacă un rol structural esențial în procesul de obținere a viscozei, a mătăsii artificiale și a celofanului, facilitând reactivitatea chimică ulterioară a fibrelor prin modificarea aranjamentului molecular macromolecular.
• alopren — Denumire comercială sau tehnică atribuită unui tip de cauciuc sintetic clorurat, obținut prin clorurarea controlată a cauciucului natural sau a poliizoprenului. Acest compus macromolecular se remarcă structural printr-o rezistență excepțională la acțiunea acizilor, a substanțelor alcaline oxidante și a factorilor climatici agresivi, fiind utilizat la scară industrială ca liant sau component de bază în fabricarea vopselelor anticorozive, a adezivilor speciali și a lacurilor de protecție chimică.
• ARN — Acronim pentru Acidul Ribonucleic; macromoleculă biologică esențială formată dintr-un lanț polinucleotidic simplu (compus din riboză, grupări fosfat și bazele azotate adenină, guanină, citozină și uracil). Acesta joacă un rol fundamental în celule prin transcrierea și translația informației genetice din ADN, servind drept matriță directă pentru sinteza proteinelor și acționând ca genom funcțional la certain virusuri (ribovirusuri).
• autoagregat — Sistem, structură sau complex molecular care s-a format prin gruparea și unirea spontană a propriilor componente elementare (particule, celule, macromolecule), datorită forțelor de atracție intermoleculare ori electrostatice native, fără intervenția unui agent de legătură exterior. Ca adjectiv, descrie un material sau un ansamblu celular structurat prin acest tip de asamblare autonomă in situ.
• azeotropism — Proprietate fundamentală a anumitor amestecuri chimice lichide sau sisteme de copolimerizare de a se comporta ca un tot unitar neschimbător în timpul tranzițiilor de fază sau al reacțiilor de sinteză. În chimia polimerilor, azeotropismul descrie starea structurală în care compoziția amestecului de monomeri rămâne constantă pe parcursul reacției, dând naștere unui copolimer cu o distribuție moleculară perfect uniformă și proprietăți mecanice rafinate.