#muzica medievala

• alăută — Instrument muzical vechi cu coarde ciupite, având o cutie de rezonanță bombată în formă de pară, un gât scurt și frânt în unghi drept spre spate, prevăzut cu t taste; lăută. A fost extrem de utilizat în Europa între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, iar în spațiul românesc a reprezentat instrumentul de bază al primilor muzicanți populari înainte de răspândirea pe scară largă a viorii.
• altus — Termen istoric preluat din limba latină care desemnează registrul vocal sau instrumental de alto (voce mediană) în muzica polifonică medievală și renascentistă; ca adjectiv latin, înseamnă „înalt” sau „profund”, fiind utilizat frecvent ca radical sau element de compunere în terminologia științifică (botanică, zoologie, meteorologie).