#nimfa

• Actaea — Termen cu multiple valențe; în botanică reprezintă un gen de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, cunoscute popular sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor', caracterizate prin fructe de tip bacă adesea toxice. În mitologia greacă, Actaea este numele uneia dintre nereide (nimfe ale mării), iar în astronomie desemnează un satelit natural al obiectului transneptunian 120347 Salacia.
• Aegeria — Nimfă sau divinitate acvatică din mitologia romană, venerată ca zeiță a izvoarelor, a nașterilor și a înțelepciunii profetice, asociată istoric cu dumbrava sacră de la Aricia și cu izvorul de lângă Porta Capena din Roma. Conform legendelor fondatoare, ea a fost sfătuitoarea secretă și soția mistică a regelui Numa Pompilius, căruia i-a dictat legile religioase și ritualurile sacre ce au pus bazele structurii teocratice a statului roman timpuriu.
• aganippe — Izvor mitologic situat pe Muntele Helicon în Beoția, Grecia Antică, consacrat Muzelor și considerat o sursă sacră de inspirație poetică pentru cei care beau din el; prin extensie, nimfă a apelor (naiadă) care patrona acest izvor, fiică a zeului-fluviu Permessos. Din punct de vedere structural, termenul este utilizat în literatura clasică ca metaforă pentru actul creației artistice și pentru puritatea inspirației divine.
• Amalteea — In mitologia greaca, nimfa (reprezentata adesea ca o capra) care l-a hranit cu laptele ei pe zeul Zeus in copilarie, pe cand acesta era ascuns in pestera din muntele Ida pentru a fi salvat de furia tatalui sau, Cronos; cornul ei a devenit legendarul corn al abundentei (cornucopia). In astronomie, termenul desemneaza al treilea satelit natural al planetei Jupiter ca distanta, descoperit in 1892 de Edward Emerson Barnard, caracterizat printr-o forma extrem de neregulata si o culoare rosiatica intensa.
• arethusa — Numele latinizat al Aretusei, nimfă a izvoarelor din mitologia greacă, transformată de zeița Artemis într-o fântână sacră în insula Ortygia din Siracuza pentru a o salva de urmăririle zeului-fluviu Alfeu. În botanică, termenul desemnează un gen monotipic de orhidee terestre (Arethusa bulbosa), originare din mlaștinile Americii de Nord, caracterizate structural printr-o singură floare terminală de un roz-purpuriu intens și un labil franjurat spectaculos.
• aretusa — Formă românizată pentru Arethusa; nimfă a izvoarelor din mitologia greacă, transformată de Artemis într-un curs de apă subteran pentru a scăpa de zeul Alfeu; de asemenea, numele științific al unui gen de orhidee terestre (Arethusa) native din America de Nord sau denumirea unei specii de fluturi. În sens structural-mitologic și geografic, figura sa este strâns legată de faimosul izvor Arethusa din insula Ortigia (Siracuza), simbol al purității acvatice și al transformării metamorfozate.