#petrecere

• anacreontism — Curent literar sau tendință estetică manifestată în poezia universală, caracterizată prin imitarea operei și stilului poetului grec Anacreon. Acest fenomen cultural, cultivat cu precădere în perioada elenistică, în timpul Renașterii și în epoca neoclasică, plasează în centrul configurării sale tematice celebrarea hedonistă a vieții, cultul vinului, al iubirii galante, al tinereții și al banchetelor festive, promovând o formă de exprimare artistică plină de grație, lejeritate formală și refuz al marilor teme tragice.
• antrenant — Care atrage, captivează, stimulează sau implică activ atenția și interesul cuiva; plin de dinamism, vivacitate și prospețime. Termenul descrie o activitate, o discuție, o piesă muzicală ori o narațiune capabilă să scoată publicul din starea de monotonie, insuflându-i energie, elan și o dispoziție participativă extrem de plăcută.
• bacanal — Care aparține sau se referă la serbările mistice ale zeului Dionysos (Bacchus); caracterizat prin dezlănțuire frenetică, orgie, petrecere zgomotoasă, exces de băutură și veselie tumultuoasă. În sens figurat și livresc, descrie o atmosferă de un dinamism haotic, lipsită de constrângeri morale sau sociale, unde instinctele și exuberanța domină rațiunea.
• bacanală — Forma de feminin a adjectivului bacanal sau, ca substantiv, sărbătoare religioasă secretă, de un misticism excentric, celebrată în Antichitate în onoarea zeului Bacchus (Dionysos), caracterizată prin dansuri ritualice frenetice, muzică stridentă și consum nelimitat de vin. În sens modern și extins, termenul descrie o petrecere nocturnă turbulentă, o orgie sau orice manifestare colectivă marcată de o dezlănțuire extremă a simțurilor și abandonarea normelor sociale.
• bachic — Care aparține sau se referă la zeul Bacchus (Dionysos), la cultul acestuia ori la festivitățile caracterizate prin consum abundent de vin și veselie; livresc și figurat, descrie o atmosferă de petrecere zgomotoasă, un comportament bahic, o stare de ebrietate veselă sau o creație lirică dedicată laudelor aduse vinului și plăcerilor pământești.
• Bachus — Formă ortografică alternativă și curentă pentru Bacchus, zeul vinului, al viței-de-vie, al vegetației, al extazului mistic și al festivităților în mitologia romană (asimilat cu Dionysos din mitologia greacă). În sens figurat și cotidian, numele este folosit ca personificare a consumului de alcool, a banchetelor animate, a petrecerilor boeme și a cultului dedicat plăcerilor dionisiace.
• baeram — Sărbătoare religioasă importantă la musulmani, care marchează sfârșitul postului Ramadanului sau alte momente sacre; mare petrecere zgomotoasă, banchet sau petrecere privată organizată de tineri în limbajul colocvial. Termenul a evoluat în româna modernă de la semnificația sa strict confesională la un sens profan, indicând o distracție colectivă prelungită, adesea însoțită de muzică și mâncare abundentă.
• Bahus — Variantă ortografică sau fonetică regională în limba română pentru Bacchus (Dionysos în mitologia greacă), zeul greco-roman al vinului, al vegetației, al extazului mistic și al festivităților. În limbajul literar și colocvial, termenul este utilizat figurat ca o personificare a licorilor bacchice, a petrecerilor îmbelșugate sau a patimei pentru consumul de băuturi alcoolice.
• baiaram — Termen colocvial utilizat în jargonul tinerilor și în limbajul familiar din România pentru a desemna o petrecere zgomotoasă, un chef, o paranghelie sau o adunare festivă informală organizată de obicei acasă sau într-un spațiu privat. Provenit din evoluția semantică a cuvântului de origine turcă bairam (care indică sărbători religioase musulmane majore), termenul a căpătat în uzul modern un caracter pur laic și recreativ, asociat cu distracția lipsită de constrângeri oficiale.
• baieram — O petrecere zgomotoasă, informală și de amploare, organizată de obicei de tineri, caracterizată prin muzică, dans și atmosferă destinsă. Istoric, termenul provine din sărbătoarea musulmană Bairam, dar în argoul modern s-a laicizat complet, desemnând orice chef sau serbare colectivă lipsită de reguli rigide.
• baieramlâc — O petrecere prelungită sau o suită de chefuri pline de fast, risipă și veselie; ambianță ori comportament specific celor care petrec fără măsură. În textele vechi sau în graiul regional, termenul descrie starea de sărbătoare continuă sau cadoul, bacșișul ori darul în bani oferit simbolic cu ocazia unei mari sărbători.
• bairam — O petrecere zgomotoasă, informală și de amploare, organizată de obicei de tineri, caracterizată prin muzică, dans și atmosferă destinsă. Istoric, termenul provine din sărbătoarea musulmană Bairam, dar în argoul modern s-a laicizat complet, desemnând orice chef sau serbare colectivă lipsită de reguli rigide.
• bairamlâc — O petrecere prelungită sau o suită de chefuri pline de fast, risipă și veselie; ambianță ori comportament specific celor care petrec fără măsură. În textele vechi sau în graiul regional, termenul descrie starea de sărbătoare continuă sau cadoul, bacșișul ori darul în bani oferit simbolic cu ocazia unei mari sărbători.