#poezie veche
- aleaneș — Care este plin de alean, melancolic, visător sau trist; mod de exprimare ori comportament caracterizat printr-o lentoare afectivă și o sensibilitate dureroasă. Ca adverb, descrie acțiunea de a vorbi, a privi sau a cânta într-un ritm domol, tânguitor, specific interpretării doinelor populare din zonele rurale tradiționale.
- angeles — Formă neologică rară, arhaism livresc sau împrumut adaptat din limbile europene vestice pentru a descrie o adunare de îngeri ori un cor celest. În sens figurat sau poetic, termenul poate descrie o atmosferă curată, divină, dominată de pace desăvârșită, bunătate și armonie spirituală absolută, întâlnită în special în textele lirice vechi de salon sau în scrierile teologice cu valoare metaforică.
- arina — Formă arhaică, poetică sau regională ce desemnează nisipul fin, arena ori pământul nisipos de pe malul mării sau al unui râu. Înțelesul structural principal provine din latina clasică (arena), fiind utilizat uneori în literatura veche ca metaforă pentru efemeritate ori număr imens. Ca substantiv propriu, scris cu majusculă, este un nume de persoană feminin utlilizat pe scară largă.