#polimerizare
- adiție — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; proces chimic fundamental prin care două sau mai multe molecule se combină pentru a forma un singur produs mai complex, fără eliminarea de subproduse; în sens larg, reprezintă operația de adunare, element suplimentar adus unui ansamblu sau fenomenul de inserare a unui segment într-o structură preexistentă pentru a-i modifica ori îmbunătăți proprietățile.
- alchenă — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură dublă covalentă carbon-carbon (C=C) și au formula moleculară generală CnH2n. Alchenele (numite istoric și olefine) prezintă o reactivitate chimică mult mai mare decât alcanii, fiind capabile să participe la reacții de adiție, polimerizare și oxidare (de exemplu: etena, propena, butena).
- autofen — Termen tehnic specializat sau neologism chimic rar utilizat pentru a descrie un derivat fenolic auto-stabilizat ori o grupare moleculară aromatică capabilă de auto-asociere structurală. În anumite contexte industriale avansate, poate face referire la un compus organic utilizat ca stabilizator intern în procesele de polimerizare, împiedicând degradarea prematură a lanțurilor de hidrocarburi.
- azeotropism — Proprietate fundamentală a anumitor amestecuri chimice lichide sau sisteme de copolimerizare de a se comporta ca un tot unitar neschimbător în timpul tranzițiilor de fază sau al reacțiilor de sinteză. În chimia polimerilor, azeotropismul descrie starea structurală în care compoziția amestecului de monomeri rămâne constantă pe parcursul reacției, dând naștere unui copolimer cu o distribuție moleculară perfect uniformă și proprietăți mecanice rafinate.