#psihoză

• Abason — Termen mitologic și arhaic rar, întâlnit în superstițiile medievale și în manuscrisele magico-medicale din spațiul sud-european, reprezentând personificarea demonică a unei afecțiuni psihice acute sau a unui delir furios. În medicina empirică veche, crizele epileptice severe sau episoadele psihotice erau adesea atribuite posesiei de către Abason, vindecarea fiind încercată prin descântece, exorcisme și afumări cu plante cu efect sedativ.
• abdominohisterotomie — Procedură chirurgicală constând în incizarea peretelui uterin prin abord transabdominal (pătrunderea prin peretele pântecelui), utilizată în principal pentru extragerea fătului (operația cezariană) sau pentru îndepărtarea unor formațiuni tumorale intramurale. În clinica psihiatrică istorică, această manevră era studiată în raport cu șocul chirurgical sever sau apariția psihozelor puerperale post-cezariană la pacientele predispuse emoțional.
• Abeche — Eponim utilizat în psihiatria transculturală, epidemiologia clinică și antropologia medicală, asociat cu regiunea Abéché din Ciad (sindromul sau nodulul Abeche). În manualele de neuro-epidemiologie, termenul este legat istoric de focarele africane de meningită cerebrospinală sau paraziți viscerali care produc modificări de comportament, stări confuzionale severe și episoade psihotice reactive, servind ca model pentru studiul corelațiilor dintre bolile infecțioase tropicale și manifestările somatopsihice secundare.
• acromanie — Formă severă și cronică de psihoză sau manie caracterizată prin delir incurabil, agitație motorie extremă și agresivitate persistentă, ce duce treptat la degradarea structurală a personalității și demență. În contextul psihiatriei clasice (în special din secolul al XIX-lea), termenul descria stadiul terminal al unei boli mentale maniacale nerezolvate, considerată incurabilă în absența tratamentelor moderne.
• alopsihoză — Formă de psihoză sau tulburare mentală severă caracterizată prin alterarea profundă a percepției realității externe și a lumii înconjurătoare; afecțiune în care delirul și halucinațiile sunt proiectate exclusiv asupra obiectelor, evenimentelor sau persoanelor din exterior, în timp ce conștiința propriei identități fizice și corporale (autopsihice) rămâne relativ intactă. Acest fenomen clinic structural perturbă grav comportamentul social și capacitatea de integrare adaptivă a pacientului.