#sens opus

• antiparalel — Care este orientat în aceeași direcție matematică sau geometrică, dar în sens strict opus; element geometric, vector sau linie dreaptă ale căror orientări vectoriale se anulează reciproc prin inversare de sens. În geometria plană, termenul definește două drepte care intersectează două laturi ale unui unghi în așa fel încât formează unghiuri egale, dar antipozitionate în raport cu o axă simetrică sau o secantă de referință.
• antonim — Cuvânt care, comparat cu un altul, are un sens complet opus sau contrar, formând o unitate structurală bazată pe o relație de incompatibilitate semantică duală în cadrul aceluiași context gramatical (cum ar fi perechile 'bun' și 'rău'). Ca adjectiv, descrie un termen sau o structură lexicală ce prezintă o relație polară de semnificație, funcționând ca un instrument fundamental în diversificarea și nuanțarea stilistică a limbajului.
• antonimic — Care aparține antonimiei, care se referă la antonime ori se bazează pe o opoziție structurală de sens; relație gramaticală, structură textuală sau serie de cuvinte caracterizată prin polaritate semantică. Acest tip de conexiune este utilizat în retorică și stilistică pentru a crea antiteze puternice și pentru a evidenția contraste clare în cadrul unui discurs.
• antoverb — Termen lingvistic neologic sau conceptual utilizat structural pentru a desemna un verb cu sens complet opus ori contrar față de un alt verb de referință, funcționând ca o subcategorie specifică a antonimelor în cadrul clasei morfologice a verbelor. Acest element structural lexical permite stabilirea unor relații polare clare de acțiune, stare sau transformare (cum ar fi perechile 'a urca' și 'a coborî'), fiind esențial în analiza opozițiilor semantice din sintaxă și lexicologie.