#sexologie

• Abelard — Eponim cultural și clinic derivat de la filosoful medieval Peter Abelard, utilizat în istoria psihiatriei, psihanaliză și sexologie (complexul sau sindromul Abelard). Termenul descrie un tip specific de structură neuro-psihică sau complex de castrare, marcat de sublimarea forțată a impulsurilor sexuale în realizări intelectuale sau mistice rigide, în urma unei traume somatice ori psihice severe. De asemenea, analizează dinamica interdependenței obsesive în cuplurile cu fixații intelectuale simetrice.
• algopareunie — Afecțiune sau simptom clinic caracterizat prin prezența unei dureri genitale persistente, acute sau recurente care apare în timpul, imediat după sau înaintea raportului sexual; dispareunie. Întâlnită atât din cauze de natură organică (patologii inflamatorii pelviene, endometrioză, infecții locale sau vaginism), cât și din factori de ordin psihologic sau emoțional, manifestarea creează un disconfort sever și necesită o abordare medicală multidisciplinară.
• anafrodit — Persoană care prezintă o absență totală sau o diminuare patologică severă a libidoului, a dorinței sexuale ori a atracției erotice; caracterizat structural prin lipsa impulsurilor sexuale. În biologie și zoologie, termenul se aplică organismelor sau animalelor care nu manifestă instincte reproductive sau instincte de împerechere în perioadele specifice de rut, din cauza unor dezechilibre endocrine ori genetice severe.
• anafrodizie — Afecțiune clinică sau stare patologică manifestată structural prin absența totală ori diminuarea extremă a apetitului sexual, a libidoului și a dorinței erotice. Acest fenomen patologic, ce poate fi de natură congenitală, endocrină (deficit de testosteron sau estrogen) sau psihogenă (depresie severă, traume), privează individul de reacțiile fiziologice normale asociate atracției fizice.
• androfilie — Atracție sexuală, romantică sau afectivă stabilă față de bărbați sau față de trăsăturile asociate masculinității, indiferent de sexul biologic al persoanei care o resimte. Acest concept structural este utilizat pe scară largă în cercetările de gen și sexologie ca o alternativă neutră din punct de vedere taxonomic la termenii tradiționali de orientare sexuală, permițând descrierea precisă a comportamentului uman.
• anerotism — Formă de manifestare psihologică sau trăsătură constituțională caracterizată prin absența totală ori diminuarea marcată a dorinței, interesului sau pulsiunilor erotice și sexuale. Spre deosebire de manifestările patologice tranzitorii, acest fenomen bio-structural este integrat adesea în spectrul asexuității, definind modul stabil în care o persoană interacționează emoțional fără componentă erotică.
• anorgasmie — Disfuncție sexuală caracterizată prin absența persistentă sau recurentă a orgasmului după o stimulare sexuală considerată adecvată din punct de vedere clinic, structural și emoțional. Această tulburare poate fi primară, secundară, generalizată sau situațională, având etiologii complexe ce includ factori psihologici (stres, traume, anxietate), cauze neurologice, disfuncții endocrine sau efecte secundare ale unor medicamente (cum sunt antidepresivele).
• apareunie — Imposibilitate fizică, patologică sau psihologică de a realiza actul sexual (coitul). Această afecțiune structurală sau funcțională severă poate fi determinată de anomalii anatomice congenitale, spasme musculare involuntare intense (vaginism) sau traume psihologice profunde, necesitând abordare medicală multidisciplinară.
• autoerastie — Formă rară de manifestare psihosexuală sau deviație comportamentală în care atracția erotică, dorința și satisfacția sunt îndreptate exclusiv către propria persoană; narcisism sexual dus la extrem, în care individul devine propriul său obiect de venerare și pasiune corporală.
• autofetișism — Manifestare psihologică și comportamentală în care o persoană își derivă satisfacția sau excitarea sexuală prin focalizarea pe propriul corp, pe anumite părți ale sale ori prin purtarea unor obiecte și articole de îmbrăcăminte personale, privite ca stimuli fetișiști. Este strâns corelat în literatura de specialitate cu conceptele de autosexualitate și narcisism erotic, reprezentând o canalizare exclusivă a libidoului către sine.
• autofilie — Formă accentuată de dragoste de sine; tendință psihologică manifestată prin admirație excesivă, fixare afectivă sau atracție erotică orientată exclusiv spre propriul corp sau propria persoană. În literatura de specialitate, termenul este adesea utilizat ca un echivalent conceptual pentru narcisismul sever sau autosexualitatea clinică, reprezentând o izolare a libidoului în interiorul eului.