#substantiv masculin plural

• Agutii — Formă de plural sau variantă taxonomică adaptată în literatura veche românească pentru aguti (genul Dasyprocta), mamifere rozătoare de talie medie originare din pădurile tropicale ale Americii Centrale și de Sud. Aceste animale au membre lungi, adaptate pentru alergat, corp robust și sunt recunoscute pentru rolul lor ecologic esențial în diseminarea semințelor marilor arbori tropicali.
• aiti — Formă de plural a substantivului regional 'ait'; desemnează în mod colectiv cățeii de usturoi sfarămați sau culturile compacte de plante aliacee organizate microscopic în interiorul grădinilor rurale. În lexicul tradițional al medicinei empirice și al gastronomiei rustice, termenul descrie adăugarea repetată sau utilizarea masivă a usturoiului în diverse leacuri protectoare ori preparate culinare menite să dezinfecteze și să sporească proprietățile nutritive ale bucatelor de sărbătoare.
• aitui — Variantă regională articulată sau formă de plural localizată a substantivului colectiv 'ait'; desemnează în mod direct 'cățeii de usturoi' sau, în sens figurat în gastronomia veche, preparatele culinare rurale supuse unui proces masiv de aromatizare cu mujdei. Cuvântul deține o puternică marcă de oralitate dialectală specifică comunităților izolate din trecut, fiind utilizat în rețetele empirice protectoare și în descrierile etnografice ale meselor de sărbătoare din vetrele arhaice românești.
• amoniți — Forma de plural pentru amonit; grup extins de moluște cefalopode marine fosile caracterizate prin cochilii compartimentate spiralate, similare nautilului modern. În geologia istorică, acești reprezentanți servesc drept fosile de ghidaj esențiale pentru delimitarea și datarea biozonelor sedimentare din erele trecute, oferind indicii despre climatul și dinamica oceanelor preistorice.
• amoricani — Denumire istorică colectivă ce desemnează triburile celtice antice care populau Armorica, o regiune geografică de coastă din NV Galiei situată între fluviile Sena și Loara (corespunzătoare Bretaniei actuale). Această confederație de populații autohtone s-a opus cu dârzenie expansiunii legiunilor romane conduse de Iuliu Cezar în timpul războaielor galice.
• amoți — Membri ai unei vechi populații tribale sau grup etnic istoric atestat în documentele cartografice din Asia de Est, cunoscuți pentru stilul lor de viață semi-nomad și adaptările culturale specifice mediului montan. În studiile etnografice, termenul descrie comunitățile care au dezvoltat sisteme unice de organizare socială de-a lungul bazinelor hidrografice izolate.
• anaces — Denumire religioasă și epitet mitologic antic folosit în Atena pentru a-i desemna pe Dioscuri (gemenii Castor și Pollux), considerați zei protectori și divinități binefăcătoare ale cetății; termenul provine din grecescul 'Anakes' (stăpâni, protectori). În sens larg, face referire la templele sau festivalurile (Anakeia) dedicate acestora în perioada clasică.
• apuli — Populație dacică străveche care locuia în centrul Transilvaniei, în jurul centrului politic și religios Apulum (Alba Iulia de astăzi); acești daci au fost menționați în izvoarele antice (precum hărțile lui Ptolemeu) drept un trib puternic, specializat în minerit, metalurgie și exploatarea zăcămintelor de aur și sare.
• ascendenți — Persoane din care o alta se coboară în linie dreaptă prin naștere, reprezentând generațiile anterioare ale unei familii (părinți, bunici, străbunici); antecesori. În dreptul civil și succesoral, aceștia sunt clasificați în ascendenți privilegiați (părinții) și ascendenți ordinari (bunici, străbunici), având drepturi specifice stabilite prin lege la masa succesorală a defunctului.
• Bâjnegi — Denumire istorică, regională și arhaică utilizată în documentele vechi pentru a desemna pecenegii (sau o ramură asimilată a acestora), un popor nomad de origine turcică care a migrat în spațiul carpato-danubian în secolele IX-XI. Numele a suferit modificări fonetice structurale în graiurile românești timpurii, fiind asociat în mod empiric în etimologia populară cu ideea de pribegi sau oameni veniți din bejenie.
• bakongo — Grup etnic major (numit și kongo) care trăiește de-a lungul coastei atlantice a Africii Centrale, în principal în Republica Democratică Congo, Republica Congo și Angola. Acest popor este recunoscut istoric pentru întemeierea legendarului Regat Kongo în secolul al XIV-lea, având o structură socială matriliniară bine definită și vorbind limba kikongo, o limbă din marea familie bantu.