#teatru roman

• Acta est fabula — Aforism latin celebru tradus literal ca 'Piesa a fost jucată' sau 'Spectacolul s-a terminat'. În teatrul antic roman, această formulă structurală era rostită la finalul reprezentațiilor pentru a anunța publicul că piesa s-a încheiat și că spectatorii pot pleca. Din punct de vedere existențial, expresia este utilizată metaforic pentru a marca sfârșitul unei etape importante, eșecul definitiv al unui plan ori finalul vieții (fiind atribuită istoric ca ultimele cuvinte ale împăratului Augustus).
• Aristia — Nume de familie sau prenume feminin rar în spațiul cultural românesc, având origini grecești (provenind de la 'aristos', care înseamnă 'cel mai bun', 'excelent' sau 'aristocrat'). În istoria literară și culturală a României, numele este strâns legat de personalități pașoptiste, precum scriitorul, actorul și traducătorul Ion Heliade-Rădulescu (care a folosit pseudonime sau referințe clasice) sau poetul și actorul Costache Aristia, cel care a contribuit la dezvoltarea teatrului românesc modern.
• Arles — Oraș istoric și comună din sudul Franței, situat în regiunea Provence-Alpi-Coasta de Azur, pe fluviul Ron. Renumit pentru patrimoniul său arhitectural roman și romanic excepțional înscris pe lista UNESCO (cum este Amfiteatrul Roman), orașul are o importanță structurală majoră în istoria artei, fiind locul unde pictorul Vincent van Gogh a trăit și a creat unele dintre cele mai faimoase capodopere ale sale.
• Aveți puțintică răbdare — Faimos clișeu verbal și replică antologică rostită de personajul Ghiță Pristanda, polițistul din comedia 'O scrisoare pierdută' de Ion Luca Caragiale; utilizată inițial pentru a temporiza o discuție, a calma spiritele sau a masca o ezitare diplomatică, expresia a intrat definitiv în fondul frazeologic al limbii române ca formulă ironică sau politicoasă prin care se cere cuiva să nu se grăbească și să aștepte deznodământul unei situații.
• Baba-Hârca — Personaj de basm și entitate mitologică din folclorul românesc, înfățișată ca o bătrână hidoasă, rapace și rea, adesea înzestrată cu atribute de vrăjitoare sau șaman localized. Termenul evocă noțiunea de decrepitudine extremă (cuvântul 'hârcă' făcând trimitere la un craniu uscat sau la o structură osoasă fragilă). Figura a fost consacrată în dramaturgia românească prin opereta omonimă a lui Matei Millo (1848), considerată prima operetă românească, unde personajul îmbină trăsăturile fantastice ale magiei populare cu satira socială.