#teoretizare
- abstractivitate — Însușirea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abstractiv; starea unui sistem conceptual sau a unui discurs teoretic care funcționează la un nivel înalt de generalizare, fiind detașat complet de determinările materiale sau empirice. Reprezintă capacitatea unei structuri mentale de a opera exclusiv cu esențe, legi și simboluri pure.
- abstractizant — Care are proprietatea, rolul sau tendința de a efectua o abstractizare; care izolează elementele esențiale și universale ale unui fenomen de formele sale particulare și materiale. Descrie un demers intelectual, un stil artistic sau un instrument lingvistic axat pe conceptualizare și schematizare în detrimentul reproducerii exacte a realității empirice.