#zapciu

• arestație — Termen juridic arhaic utilizat în trecut în Țările Române pentru a desemna acțiunea de arestare, reținere sau punere sub pază a unei persoane; starea celui arestat. În documentele administrative, hrisoavele boierești și codurile de legi din secolul al XIX-lea (cum ar fi Condica Criminală), cuvântul definea măsura structurală de privare de libertate aplicată răufăcătorilor sau datornicilor de către zapcii ori poteră.
• arețar — Funcționar public de rang inferior sau slujbaș din perioada medievală și modernă timpurie în Țările Române care avea sarcina structurală de a pune în executare mandatele de arestare, de a păzi deținuții în temnițele domnești ori de a supraveghea persoanele luate în prinsoare. Termenul reprezintă o derivare ocupațională timpurie direct legată de administrarea arestului, fiind treptat înlocuit în documentele administrative din a doua jumătate a secolului al XIX-lea cu noțiuni moderne.
• avaniță — Formă diminutivală arhaică sau variantă regională rară pentru 'avanie'; o jignire mai mică, o șicană măruntă sau o nedreptate de importanță redusă, dar sâcâitoare, comisă de cineva. În anumite graiuri vechi, termenul putea descrie și o mică taxă abuzivă sau o strânsoare neprevăzută impusă de zapcii.