abjecțiune
Definiție
Stare de degradare morală extremă, josnicie profundă sau ticăloșie care provoacă repulsie și dispreț. În sens filozofic și psihologic, termenul desemnează fie fapta sau comportamentul care încalcă flagrant normele demnității umane, fie sentimentul de auto-depreciere și umilință totală resimțit de un individ în fața propriei decăderi sociale sau morale.
Echivalente bilingve
- Abjecțiune
- Josnicie morală
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: abjecțiunea, plural: abjecțiuni, genitiv-dativ: abjecțiunii / abjecțiunilor. |
| Formare | Împrumut neologistic din limba franceză (abjection) și limba latină (abjectio, -onis). |
| Ortografie / Pronunție | [ab-jec-ți-u-ne] (cu accentul pe penultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul de Termeni Filozofici și Axiologie Morală |
Exemple de utilizare în context
RO: Trădarea prietenilor săi din motive pur financiare a fost privită de întreaga comunitate ca o abjecțiune fără margini.
EN: The betrayal of his friends for purely financial reasons was viewed by the entire community as an endless abjection.
RO: Filozoful argumenta că un om poate cădea în abjecțiune doar atunci când își pierde complet respectul de sine.
EN: The philosopher argued that a person can fall into abjection only when they completely lose their self-respect.
Expresii și sintagme corelate
Abjecțiune morală / Moral abjection
RO: Stare extremă de decădere a valorilor etice ale unui individ sau grup, caracterizată prin lipsa totală de remușcări.
EN: An extreme state of decline in the ethical values of an individual or group, characterized by a total lack of remorse.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.