addubitație
Definiție
Figură de stil sau procedeu retoric prin care un vorbitor sau un scriitor simulează nehotărârea, ezitarea, dubiul sau incertitudinea reală în legătură cu decizia pe care trebuie să o ia ori cu modul în care ar trebui să exprime un anumit adevăr. Această tehnică argumentativă este utilizată strategic pentru a capta bunăvoința publicului, implicându-l direct în procesul de reflecție și analiză logică.
Echivalente bilingve
- Addubitație
- Ezitare retorică
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: addubitația, plural: addubitații, genitiv-dativ: addubitației / addubitațiilor. |
| Formare | Formă livrescă derivată din termenul latin 'addubitatio' (acțiunea de a începe să te îndoiești), înrudit strâns cu dubitația. |
| Ortografie / Pronunție | [ad-du-bi-ta-ți-e] (cu pronunțarea separată a celor două consoane d și hiat în final) |
| Sursă | Dicționarul de Științe ale Limbii și Termeni Literari |
Exemple de utilizare în context
RO: Prin utilizarea unei addubitații rafinate, oratorul a întrebat mulțimea dacă este mai bine să vorbească sau să tacă în acel moment critic.
EN: By employing a refined addubitație, the orator asked the crowd whether it was better to speak or remain silent at that critical moment.
RO: Textul vechi conține o addubitație evidentă în epistola în care filosoful declară că nu știe cu ce argument să își înceapă pledoaria.
EN: The ancient text contains an obvious addubitație in the epistle where the philosopher declares he does not know with which argument to begin his plea.
RO: Profesorul a explicat că această addubitație nu este un semn de ignoranță, ci un instrument persuasiv conceput pentru a genera empatie.
EN: The professor explained that this addubitație is not a sign of ignorance, but a persuasive tool designed to generate empathy.
Expresii și sintagme corelate
A apela la o addubitație / To resort to an addubitație
RO: Strategie discursivă prin care un vorbitor își manifestă public dilemele interioare pentru a părea mai uman și credibil.
EN: A discursive strategy whereby a speaker publicly displays their inner dilemmas to appear more human and credible.
Addubitație filosofică / Philosophical addubitație
RO: Stare de suspendare voită a judecății exprimată în scris pentru a examina toate ipotezele posibile ale unei probleme.
EN: A state of deliberate suspension of judgment expressed in writing to examine all possible hypotheses of a problem.
Efect de addubitație textul literar / Addubitație effect in literary texts
RO: Tensiune narativă obținută atunci când personajul principal monologhează, oscilând între două opțiuni morale la fel de dificile.
EN: A narrative tension achieved when the main character monologuizes, oscillating between two equally difficult moral options.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.