apropriațiune
Definiție
Formă livrescă, juridică sau neologică pentru apropriere; actul legal sau administrativ prin care o persoană ori o instituție își însușește un bun, un credit, o sumă de bani ori un teritoriu. În finanțele publice, termenul desemnează alocarea sau destinația exclusivă a unei sume din buget pentru un anumit scop bine determinat.
Echivalente bilingve
- Apropriațiune
- Alocare bugetară
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: apropriațiunea, plural: apropriațiuni, genitiv-dativ: apropriațiunii / apropriațiunilor. |
| Formare | Împrumut neologic din limba franceză (appropriation) sau latină (appropriatio, -onis), păstrând sufixul tradițional cult '-une'. |
| Ortografie / Pronunție | [a-pro-pri-a-ți-u-ne] (accentul pe penultima silabă, se pronunță cu hiat clar; a nu se confunda cu termeni din sfera proximității) |
| Sursă | Dicționarul de Termeni Juridici și Financiari |
Exemple de utilizare în context
RO: Parlamentul a aprobat o apropriatiune specială de fonduri pentru reconstrucția infrastructurii rutiere distruse de inundații.
EN: Parliament approved a special appropriation of funds for the reconstruction of the road infrastructure destroyed by floods.
RO: În dreptul internațional, apropriațiunea unui teritoriu prin forță militară este strict interzisă de tratatele moderne.
EN: In international law, the appropriation of a territory by military force is strictly prohibited by modern treaties.
RO: Fiecare apropriațiune de credite trebuie să aibă o justificare economică solidă în raportul prezentat de minister.
EN: Every appropriation of credits must have a solid economic justification in the report presented by the ministry.
Expresii și sintagme corelate
Apropriațiune bugetară / Budgetary appropriation / Fund allocation
RO: Sumă de bani aprobată oficial prin lege, destinată acoperirii unor cheltuieli guvernamentale specifice.
EN: A sum of money officially approved by law, intended to cover specific government expenditures.
Apropriațiune ilegală / Unlawful appropriation
RO: Infracțiune ce constă în deturnarea sau însușirea necuvenită a unor fonduri publice ori private de către un funcționar.
EN: An offense consisting of the misappropriation or undue taking of public or private funds by an official.
Apropriațiune de credite / Appropriation of credits
RO: Act administrativ financiar care stabilește plafoanele maxime de cheltuieli pe care o instituție le poate efectua.
EN: An administrative financial act establishing the maximum expenditure ceilings an institution can incur.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.