abalienațiune

substantiv feminin (psihiatrie / variantă arhaică)

Definiție medicală

Variantă fonetică arhaică a substantivului abalienare (alienare mintală, pierdere a facultăților cognitive). Introdusă în limba română în perioada modernizării terminologiei științifice sub influență latino-franceză, era folosită în cercurile academice medicale timpurii pentru a indica starea de rătăcire a minții sau demența.

Echivalente bilingve

  • Abalienațiune / Alienare mintală (veche)
  • Rătăcire a rațiunii

Detalii gramaticale și sursă

Tip Flexiune Substantiv feminin, articulat 'abalienațiunea', genitiv-dativ 'abalienațiunii', plural 'abalienațiuni', articulat plural 'abalienațiunile'.
Formare Împrumut adaptat din francezul 'abaliénation' sau direct din supinul latinesc 'abalienatio, -onis'.
Ortografie / Pronunție [a-ba-li-e-na-tsit-ú-ne] (accent pe penultima silabă, marcat de sufixarea etimologică în -țiune)
Sursă Glosar de Neologisme Medicale din Secolul al XIX-lea
Inflection Type Feminine noun, plural occurrences match the historical transition to the standard modern '-ation' suffix in English.
Formation Etymologically linked to the Latin suffixal string '-tio, -tionis'.
Spelling / Pronunciation [æb-ey-lee-uh-néy-shuhn]
Source Romanian Medical Linguistics Review -> The Assimilation of Franco-Latin Suffixes in Early Clinical Prose

Exemple de utilizare în context

RO: În primul tratat românesc de medicină legală, autorul folosește termenul de abalienațiune pentru a descrie nebunia furioasă.

EN: In the first Romanian treatise on forensic medicine, the author uses the term abalienațiune to describe furious insanity.

RO: Simptomele de abalienațiune au apărut brusc după ingestia accidentală a alcaloizilor de mătrăgună.

EN: The symptoms of abalienațiune appeared suddenly following the accidental ingestion of belladonna alkaloids.

Expresii și sintagme medicale

Stare de abalienațiune / State of abalienation

RO: Formulă arhaică pentru a desemna faza acută a unui episod psihotic caracterizat prin pierderea totală a autocontrolului.

EN: An archaic formula designating the acute phase of a psychotic episode characterized by a total loss of self-control.