aberativ
Definiție medicală
Care prezintă caracterul unei aberații; generator de devieri, anomalii sau deformări în raport cu o normă biologică, fizică sau logică. În optică, termenul descrie un mediu refractant sau o lentilă care introduce distorsiuni de fază sau de sfericitate în fasciculul luminos. În biologie, se referă la factori sau procese mutageni care determină modificări structurale anormale la nivelul materialului genetic.
Echivalente bilingve
- Aberativ
- Care produce aberații
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Adjectiv variabil cu patru forme (aberativ, aberativă, aberativi, aberative). |
| Formare | Neologism format prin derivare din rădăcina fr. 'aberration' cu sufixul adjectival '-iv'. |
| Ortografie / Pronunție | [a-be-ra-tiv] (accentul cade pe ultima silabă) |
| Sursă | Dicționar de Neologisme și Termeni Tehnici Medicali |
| Inflection Type | Regular adjective (aberativ, aberative forms). |
| Formation | Neologism derived from the root of 'aberration' with the adjectival suffix '-ive'. |
| Spelling / Pronunciation | [ɑːbeˈrɑːtiv] |
| Source | Dictionary of Medical Neologisms and Technical Terms |
Exemple de utilizare în context
RO: Medicul a explicat că expunerea prelungită la acele radiații a declanșat un proces aberativ la nivel celular.
EN: The physician explained that prolonged exposure to those radiations triggered an aberrative process at the cellular level.
RO: Sistemul de lentile utilizat prezenta un defect aberativ major, făcând imposibilă măsurarea clară a mostrei.
EN: The lens system used presented a major aberrative defect, making a clear measurement of the sample impossible.
Expresii și sintagme medicale
Proces aberativ / Aberrative process
RO: Succesiune de modificări biologice sau fizice care îndepărtează structura analizată de la starea ei naturală, sănătoasă.
EN: A sequence of biological or physical changes that steer the analyzed structure away from its natural, healthy state.
Factor aberativ / Aberrative factor
RO: Agent chimic, fizic sau psihologic care perturbă evoluția normală a unui sistem ori a unei funcții conexe.
EN: A chemical, physical, or psychological agent that disrupts the normal evolution of a system or a related function.