Dicționarul de Fiziologie Vegetală și Genetică Aplicată

• autopolenizare — Proces biologic de reproducere la plantele spermatofite, caracterizat prin transportul grăunciorilor de polen de pe antere pe stigmatul aceleiași flori (autogamie) sau al altei flori aparținând aceluiași individ (geitonogamie). Acest mecanism structural endogen asigură fertilizarea în absența vectorilor de polenizare externi, însă limitează variabilitatea genetică a descendenței prin creșterea gradului de homozigozitate.