Dicționarul de Genetică Generală și Biologie Moleculară

• autopoliploidie — Stare sau mutație genomică structurală caracterizată prin prezența a mai mult de două seturi complete de cromozomi homologi în nucleul celular, provenite în întregime de la aceeași specie, ca urmare a dublării endogene a materialului genetic fără hibridare interspecifică. Acest fenomen se produce prin blocarea diviziunii celulare (nedisjuncție mitotică sau meiotică) și joacă un rol major în evoluția și diversificarea regnului vegetal, determinând frecvent modificări morfologice precum creșterea dimensiunii celulelor, a organelor și a rezistenței plantelor.