Dicționarul de Științe ale Limbii și Gramatică Structurală

• anaforic — Care se referă la o anaforă sau care prezintă caracteristicile unei coreferințe ori repetiții structurale; în lingvistică, descrie un cuvânt (adesea un pronume sau un adverb) care trimite la un segment lingvistic exprimat anterior în text, asigurând coeziunea de discurs. În retorică și stilistică, termenul califică un stil sau o construcție bazată pe reluarea intenționată a acelorași termeni la începutul mai multor unități sintactice succesive.
• apoza — A plasa un element lingvistic, de regulă un substantiv sau o structură nominală, în raport de apoziție față de un alt termen determinat, cu scopul de a-i adăuga o explicație, o calificare, o identificare sau o determinare suplimentară. Acest proces sintactic realizează o juxtapunere funcțională prin care cel de-al doilea element preia sau extinde referința primului element în cadrul enunțului.