Dicționarul de Termeni Botanici și Biologie Vegetală

• adelfie — Anomalie sau caracteristică structurală a unor flori constând în sudarea totală ori parțială a filamentelor staminale în unul sau mai multe mănunchiuri distincte. Acest fenomen morfologic facilitează strategii specifice de polenizare și reprezintă un criteriu taxonomic important în clasificarea unor familii de plante, cum sunt Malvaceele.
• adelfocarpie — Fenomen biologic sau proprietate botanică întâlnită la anumite specii de plante angiosperme, caracterizată prin producerea unor fructe strâns grupate, sudate sau înfrățite structural. Această formare anatomică strânsă provine adesea dintr-o inflorescență compactă în care ovarele florilor vecine fuzionează în timpul maturizării, facilitând o dispersie colectivă a semințelor.
• anter — Partea superioară, terminală și îngroșată a staminei, cu structură saciformă (formată de regulă din două teci), în interiorul căreia se formează și se adăpostește granulele de polen. Ca organ structural esențial în reproducerea plantelor angiosperme, acesta se deschide la maturitate prin dehiscență pentru a elibera polenul necesar procesului de polenizare și fertilizare a florilor.
• ascolichene — Lichen al cărui biont fungic (componentul simbiotic ciupercă) aparține clasei ascomiceților, caracterizat structural prin reproducerea prin intermediul ascelor și ascosporilor. La plural, reprezintă un grup taxonomic vast de licheni (Ascolichenes) care include majoritatea speciilor cunoscute, adaptate să trăiască pe scoarța copacilor, pe stânci sau pe sol.
• autoscoliotropic — Care se referă la sau prezintă autoscoliotropism; proprietate biologică tropistică a anumitor organe vegetale curbate sau tulpini de a tinde să se îndrepte, revenind autonom la o formă rectilinie prin mecanisme proprii de creștere celulară diferențiată, independent de influența directă a unor excitanți externi precum gravitația sau lumina.