Dicționarul de Termeni Medicali și Logopedie

• audimutitate — Afecțiune neurologică sau tulburare rară de dezvoltare caracterizată prin absența totală sau parțială a vorbirii articulate (mutitate) la un individ care posedă un aparat auditiv perfect funcțional și o inteligență normală; alalie. Această patologie se datorează unor disfuncții la nivelul centrilor cerebrali ai limbajului sau unor cauze psihogene, persoana afectată fiind capabilă să audă și să înțeleagă mesajele sonore, dar neputând să le reproducă verbal.