Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) și Lexiconul de Sintaxă și Semantică Modernă

• aiurea — Partea de vorbire cu valoare polivalentă în limba română, utilizată ca adverb pentru a indica un loc nedefinit ('în altă parte'), o mișcare fără țintă ('la întâmplare') sau o acțiune lipsită de sens și coerență; ca adjectiv invariabil, descrie un lucru sau o situație absurdă, fantezistă și nerealistă, iar ca interjecție, servește ca operator exclamativ de respingere totală a unei afirmații considerate absurde ori mincinoase. Termenul deține o forță stilistică masivă, fiind un element fundamental al oralității cotidiene și al prozei literare românești.